Azi, abia a răsărit blândul soare
Pe-ntinsa zare pe care
Zboară agitate păsări călătoare,
Vântul bate, ba încet, ba tare;
Pe ale unor inimi coridoare
Nu mai sunt lumini strălucitoare.
E toamnă; Pe-a Vieții cărare
S-au așternut din nou covoare
De frunze ce au o anumită paloare.
Eu nu am stare, nu am stare,
Sunt pe punctul de plecare
Spre malul unei ape curgătoare
Unde-i o salcie frumoasă plângătoare
Ce a rămas totuși în picioare
Chiar de-a vărsat în disperare
Lacrimi dulci, dar și amare.
Timpul trece, nu are răbdare,
Ne lasă goale ale sufletelor buzunare,
Ne pune-n mințile sclipitoare
Semne de-ntrebare și de mirare.
E toamnă; Pe-a Vieții cărare
Mai cade câte-o petală de floare,
Cad ploi dese sau rare
Cu stropi ca niște mărgăritare
În zori sau în amiaza mare,
Cad stele în nopțile gri, apăsătoare.
Versuri ©️ Crisastemis / 2026
Din Volumul - Poeme frumoase
Toate drepturile rezervate
