Din ceața timpului trecut,
Un vis frumos a renăscut;
I-a pus aripi albe, noi,
Unei inimi pe care era un pietroi.
Când a tunat și a plouat cu stele,
Pietroiul s-a sfărâmat în bucățele,
Inima a început din nou să bată
Din iubire, ca altădată.
De fericirea mult așteptată
A fost învăluită dintr-o dată
Și-a început să cânte voioasă:
"Ce bine e în a mea casă!
E cald și e lumină,
Exact ca într-o zi senină
De primăvară minunată
În culori superbe pictată!
Ce bine că am scăpat îndată
De povara grea, purtată!
De azi, sunt independentă,
Dar trebuie să fiu foarte prudentă!
N-am să mai las pe oricine
Să profite de bunătatea din mine;
Nu mă voi răci, nu, nu,
Că nu mă lasă sufletu'... !
Voi sta la distanță
De oamenii ce nu au doar o față!
Din iubirea-mi pură voi dărui
Doar celor ce știu a iubi și a prețui!"
Versuri ©️ Crisastemis / 2026
Din Volumul - Poeme frumoase
Imagine - Gemini AI
Toate drepturile rezervate





