E Sâmbătă, o seară nu prea plăcută,
Nu prea plăcută, nu prea plăcută!
Din zori, de Miercuri,
S-au stins în multe inimi becuri;
Vântul rece suflă în rafale
Prin unele suflete goale.
Plouă cu stropi mari
Pân' la granița cu frații bulgari.
Cerul toarnă peste lume
Ape tulburi, de când nu-s brume.
În câteva ore, Octombrie își va lua
Rucsacu-n spate și va pleca;
În câteva ore, Octombrie își va lua
Rucsacu-n spate și va pleca...
Așa e-n fiecare an, ce putem face?
Iarăși vom purta cojoace.
Ne vom trezi înfrigurați,
Cu promisiuni deșarte îmbătați,
Cu speranțe de mai bine,
Cu lacrimi poate, cu suspine...
Cu riduri fine sau adânci,
Obosiți, muncind pe brânci,
Împovărați de griji și de nevoi,
Mergând în pas lent sau vioi...
Lovindu-ne adeseori
De păpușari care trag sfori,
De mincinoși cruzi și avari,
Tupeiști, nesimțitori, foarte vulgari...
De parveniți care se pare c-au uitat
De unde au plecat, și nu-i ciudat,
Nu, nu-i deloc ciudat!
O groază ca ei printre noi există;
Ce realitate tristă! Ce realitate tristă!
Ce realitate tristă! Ce realitate tristă!
Ce realitate tristă! Ce realitate tristă!
Ce realitate tristă! Ce realitate tristă!
Ce realitate tristă! Ce realitate tristă!
Versuri ©️ Crisastemis / 2026
Piesă creată cu Suno / Voci • Suno
Toate drepturile rezervate
©️ Crisastemis




























