E un munte și un ocean,
Dar eu te am... și tu mă ai,
Din luna Mai, a anului trecut,
Călătorești cam tot mereu
Prin mintea și prin sufletul meu;
Între noi doi, e o lume întreagă,
Dar îmi ești drag, și îți sunt dragă,
Gura-ți cu miros de fragă,
Mă pune pe jar... În fiecare noapte,
Din somnu-mi lin tresar,
Căci nu pot să dorm,
Când nu ești lângă mine;
Te iubesc, nu mi-e rușine să recunosc,
Aș vrea să-ți dăruiesc Soarele și Luna,
Să fiu lumina de care ai nevoie
Când cerul fericirii tale, este întunecat,
Când sufletul, îți e de dor înlăcrimat.
Ți-aș săruta non-stop genele dese,
Ți-aș compune piese deosebite
În orele ce trec grăbite pe lângă noi,
Ți-aș scrie zeci de versuri
Cu sute de sensuri,
Aş îmbraca cuvintele de iubire
În mătăsuri fine;
Aș sta cu tine, ani întregi,
Fără să comitem păcate,
Sau fărădelegi,
Aș arunca la gunoi toată tristețea,
Căci nu vreau să-ți pălească
Talentul și frumusețea!
Între noi doi, e o punte de legătură,
Dragoste intensă, pură,
Fără granițe, fără măsură;
Tu ești ramura-mi de cireș
Veșnic înflorită,
Eu sunt primăvara-ți nesfârșită.
Autor: Crisastemis
Din Volumul 💘 În brațele lui Eros
