Scrisoare către Dumnezeu

Sărut mâna, Tatăl meu! 

Îţi scriu cu lacrimi în ochi, mă rog la tine mereu. Mi-e greu să te ştiu departe, dar eşti în sufletul meu, nimeni nu poate lua locul Tău. În fiecare secundă înalț ochii către cer, ştiu că Eşti acolo. Dincolo de stele sunt ochii Tăi, care răspândesc raze de aur, Tu eşti al Universului Tezaur.

Vreau să-ţi spun că lumea pe care Tu ai clădit-o, mai are puţin şi va fi năruită. Ştii de ce? Pentru că a uitat ce-nseamnă dragoste, ajutor necondiţionat. Un suflet curat cu greu se mai găseşte, ura se răspândeşte ca o boală, degeaba am învăţat la şcoală ce-nseamnă prietenia, bunătatea, armonia... Bucuria fuge de noi, suntem într-un veşnic război; Războiul intereselor proprii, războiul mândriei, de fapt al prostiei. 

Am uitat de anii copilăriei, puritatea a dispărut în ceaţa timpului trecut. 

Astăzi, banii sunt cei mai importanţi, 

la fel cum au fost cei treizeci de arginți pe care Fiul Tău Iisus a fost vândut. 

Tată, au dispărut oamenii buni, 

au rămas câţiva nebuni care vor să Îţi ia locul... Dar când va veni sorocul Tu vei face dreptate, vei arunca poamele stricate din livezile uscate, vei alege grâul de neghină, vei face tot ce ai promis, vei lua cu Tine-n Paradis 

doar pe cei aleşi. Unii oameni se cred neînţeleşi, dar fac rău cu bună ştiinţă, din laşitate, din neputinţă. 
Au uitat ce-nseamnă credinţă, 
iubire pură, chibzuinţă. 
Ei se scald în necredinţă, în păcate, uitând că se plăteşte totul după fapte.

Tată, şi eu sunt o păcătoasă, dar nu am uitat să fac viaţa frumoasă altora, am ajutat necondiţionat, am iubit 
cu sufletul curat pe cei apropiaţi, 
străini, prieteni, fraţi... 

Am încercat să fac doar voia Ta, m-am lăsat pe mine deoparte, punând viaţa altora mai presus de a mea.

Iartă-mă dacă am greşit!

Îţi mulţumesc necontenit 
Pentru tot ce mi-ai dăruit! 

Eu am sufletul împlinit pentru că Te am pe Tine, Tată, Tu-mi eşti Cărare dreaptă, îmi Eşti Apă, Aer, Hrană, Îmi Eşti Binecuvântată Prană. 
Inima mea, va fi pe veci a Ta,

Sufletul meu, va fi al Tău mereu Tată, Dumnezeul meu!

DUMNEZEULE

TATĂ,  ÎȚI MULȚUMESC!

Dumnezeule, Tată Ceresc,

În fiecare secundă 

Eu te preamăresc și Îți mulțumesc! 

Părinte iubitor, Ține-mă 

Sub Acoperământul Tău protector,

Fă-mi culcuș odihnitor

La umbra Copacului Fericirii,

Cheamă-Ți îngerii cu aripi fermecate

Să ne apere de clipele deșarte,

Lasă stelele minunate aprinse

Pe cerurile-Ți necuprinse!

Tată iubitor, în fața Ta, 

M-aștern ca un covor,

Fă-mi drumul vieții ușor,

Nu mă lăsa să cobor 

În prăpastia durerii,

Nu-mi lua limpezimea vederii!

Tată Al Mângâierii,

Tine-mă-n brațele-Ți ocrotitoare, 

Căci Tu-mi Ești și Munte și Mare,

Tu-mi Ești Cer, Tu-mi Ești Pământ,

Ești tot ce-i mai frumos și Sfânt!

Tu Eşti Timp şi Anotimp,

Eşti Câmp plin cu flori,

Rouă din zori; Eşti Soare şi Lună,

Doar Tu poţi să stârpeşti orice minciună

Cu toiagul adevărului,

Căci Eşti Stăpânul Universului!

Tu Eşti Stea de diamant,

Veșmântul de Tine purtat

E ca argintul strecurat,

Cu bunătatea-ţi de neegalat

O lume-ntreagă ai iertat

Când Fiul Tău Iisus

A fost judecat, condamnat, 

Răstignit pe nedrept.

Rău a sângerat al Său piept 

Când suliţa duşmanilor 

L-a străpuns, dar tot nu a fost răpus, 

A înviat din Morţi și I-a iertat pe toți,

Chiar și atunci când 
A Lui Cămașă Sfântă 

A fost trasă la sorţi.

Tată al Biruinţei, 

Fă din fiii necredinţei

Slujitori ai dreptei credinţe!

Descoperă-le tainele ştiinţei,

Arată-le puterea îndurării Tale, 

Umple-le inimile goale

Cu Lumina Ta Divină!

Tată Atotputernic,

Îndreaptă paşii fiecărui eretic

Care s-a rătăcit în întunericul Iadului,

Deschide Poarta Raiului

Pentru păgâni,
 Fă-i din ce în ce mai buni,

Căci ei sunt robi, nu sunt stăpâni!

Iartă-mă Tată, acum şi pururea,

Ţine-mă lângă inima Ta,

Căci Tu Eşti Viaţa mea!

Mereu voi îngenunchea 

În faţa Altarului Tău,

Tu eşti Dumnezeu Tatăl,
 Lumina sufletului meu!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Între dragoste și ură