Scriu poezii
Cu penița-mi de aur a inimii,
Folosesc cerneluri fermecate
Primite-n dar, nu cumpărate.
Scriu eseuri,
Am grijă de ele ca de niște bibelouri
Pe care nu se-așterne praful uitării,
Că au parfumul intens al primăverii.
Scriu, în zori sau la ceas târziu,
Ce-mi spune sufletul, ce nu-i pustiu,
Ci plin de dragoste pură
Fără granițe, fără măsură.
Scriu ce mă îndeamnă Dumnezeu
Căruia Îi mulțumesc mereu
Că îmi arată calea dreaptă
De la care nu mă abat niciodată;
El știe dinainte ce am în minte,
Nu trebuie să folosesc cuvinte
Ca să Îi dovedesc că Îl iubesc;
Nicicum nu vreau să Îl mâhnesc!
Oricum, e Iertător, Înțelegător,
Preamilostiv, Răbdător, Îngăduitor;
Bunătatea Sa, este nemărginită,
Iubirea pentru oameni, infinită.
Versuri ©️ Crisastemis / 2026
Din Volumul - Poeme frumoase
Toate drepturile rezervate

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu