E trist, dar adevărat

Sunt vremuri tulburi,

Cu lacrimi ca boabele de struguri

Necoapte, acre, mari;

Sunt șopârle și samsari,

Aliați și adversari...

Sunt oameni reci, ca cei de zăpadă 

Ce nu pot să vadă 

Luminile de pe a Fericirii stradă;

Sunt mulți lași, urâcioși, 

Invidioși, mincinoși...

Sunt purtători de măști pe fețe 

Ce nu știu ce înseamnă "blândețe",

"Iubire de aproapele", "iertare";

Sunt unele persoane fără valoare

Care provoacă altora supărare.

Sunt fel de fel de specimene

Ce suferă de plictiseală și de lene,

Trăiesc pe spatele cui se nimerește

Și-averea brusc le crește

De îi năucește... !

Sunt vremuri ciudate,

Cu lupte crunte între gloate,

Cu lovituri multe pe la spate;

Sunt zile negre și nopți furtunoase,

Sunt goale ale unor inimi case.

Sunt reci suflete nenumărate,

E lipsă acută de bunătate,

De pace, de unitate, de dreptate;

E trist, e trist, dar adevărat;

Sunt vremuri cum n-au fost niciodat'.

Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Din Volumul - Poeme frumoase 

Imagine - Gemini AI 

Toate drepturile rezervate 

©️ Crisastemis