Acum, în miez de toamnă

Îți scriu iar, cum făceam demult;

Nu e o noutate că te iubesc mult!

În mine-i un tumult de sentimente

Ce știu că nu îți sunt indiferente.

Îți scriu acum, în miez de toamnă

Să-ți spun că sufletul mă-ndeamnă

Să pun în versuri tot ce simt,

Tot ce visez, tot ce presimt.

Îți scriu cu patos, cu penița inimii,

Muza multor mele frumoase poezii!

M-am obișnuit să mă ghidezi 

De când mi-ai spus că mă venerezi.

Azi bate vântul, vremea s-a răcit,

Dar eu tot zburd prin Infinit

Cu tine-n gând mereu, mereu,

Comoara sufletului meu!

Copacii sunt goi pe jumătate,

Însă crizantemele nu sunt uscate,

Nici imortelele n-au dispărut 

Chiar dacă ploile scurte-au apărut.

Cerul nu e întotdeauna înnorat,

Soarele-apare-n zare dintr-o dat'

Fapt care mă bucură nespus;

Cred că te-am binedispus... !

Îți scriu cu dor arzător 

Și cu răbdare, nu-n pas alergător;

Abia aștept să ne reîntâlnim, 

Dorințele să ni le împlinim...

Dorințele acelea știute doar de noi,

Legate de viața aceasta și cea de apoi,

Dorințe, ce vor deveni realități,

Pentru c-avem capacități și calități...

Din două jumătăți, vom forma un întreg,

Căci niciodată n-am să mă dezleg 

De niciun jurământ făcut

Chiar dacă timpul în grabă a trecut;

Uitarea nu s-a așternut 

Peste ceeea ce am vrut

Și vreau în continuare,

Iubirea mea nemuritoare!

Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Din Volumul - Poeme frumoase 

Toate drepturile rezervate