Bate vântul ușor,
Cad frunzele în tăcere,
Iubirea are gust de miere
Când nu-i învăluită-n mistere.
Marea-i îmbrăcată
Cu rochia-i albastră,
Harta lumii e pătată
Cu cerneală vișinie,
Luna sângerie se plimbă pe cer
De la un capăt al lumii
Până la celălalt.
Viața e ca un spectacol fascinant,
Uneori tristă, plină de lacrimi
De bazalt, alteori frumoasă,
Când decorul fericirii
Este mai mult decât mirobolant.
O inimă suferă după o altă inimă,
Un suflet își caută perechea,
Speranța, s-a mutat
De la vechea adresă,
Trebuie să mai punem o tresă
Pe umărul pe care sunt poveri.
Cuvintele duioase de ieri,
Azi sunt uitate,
Fluturii din stomac
Sunt tot mereu în captivitate,
Iubirea e frumoasă în libertate.
Iluziile deșarte
Sunt dezbrăcate de rușine,
Trecem printre serpentine
Până găsim drumul drept,
Timp de suferință, avem berechet.
Autor ✍️ Crisastemis
Din Volumul - Supradoze de iubire
