Îmi amintesc când doi nebuni
îndrăgostiţi eram,
Pe aripile iubirii pluteam
până la stele,
Tu erai mai frumoasă decât ele!
Anii au nins
peste tâmplele noastre
Zăpezi albe şi vise albastre
Dar furtuna iubirii e încă în noi,
În lupta cu viaţa, suntem eroi.
Focul iubirii noastre,
încă nu s-a stins,
La fel ca prima oară stă aprins,
Răceala vremii nu ne-a învins,
Inimile curate nu ni le-a atins.
Te iubesc şi mă iubeşti,
Ne trăim iubirea ca în poveşti.
Suntem aceiaşi doi nebuni,
Ce au trecut prin ploi şi furtuni,
Iubindu-ne, de duminică până luni.
Timpul s-a oprit pentru noi,
Ne trăim iubirea,
fără să privim înapoi...
Vom fi împreună amândoi,
Până când norii plini de zăpadă
vor rămâne goi!
© Crisastemis
Din Volumul - Contraste
