La fel ca prima dată
Mi-e dor de salcâmii înfloriţi,
De nuferii îmbobociţi,
Mi-e dor să mângâi
Copacii asemuiţi
Cu oamenii osândiţi la durere
Când iernile geroase
Îi sleiesc de putere;
Mi-e dor de-o adiere de zefir,
De petalele parfumate de trandafir,
Mi-e dor de-o primăvară
Cu miros de ghiocei, de irişi
Și brebenei, mi-e dor
Să ne plimbăm pe-alei
Înconjurate de tei;
Mi-e dor de floarea albă de cais,
De frumuseţea-ţi de nedescris,
Mi-e dor să te sărut pe buzele-ţi
Cărnoase ca ale lui Adonis
Din al meu vis;
Citesc în fiecare zi rândurile
Pe care mi le-ai scris,
Păstrez scrisorile de la tine
În sufletu-mi, ca-ntr-un sertar închis,
Căci nu vreau să împart cu nimenea
Bucuria de a te avea;
Mi-e dor de tine, dragostea mea,
Aştept cu nerăbdare
Să ne-ntâlnim la răsărit de soare,
Să ne iubim până la asfinţit,
Tu ştii cât te-am iubit,
Cât te iubesc; Ca o floare înfloresc
Când mă priveşti, când te privesc...
Nu vreau să mai zăbovesc,
Spre tine am să pornesc
Mâine în zori de zi,
Dorinţele noastre se vor împlini,
Vom fi din nou împreună,
Ne vom iubi sub clar de lună,
Sub bolta înstelată,
La fel ca prima dată!
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Între dragoste și ură
