Ce realitate tristă

E Sâmbătă, o seară nu prea plăcută,

Nu prea plăcută, nu prea plăcută!

Din zori, de Miercuri,

S-au stins în multe inimi becuri;

Vântul rece suflă în rafale

Prin unele suflete goale.

Plouă cu stropi mari

Pân' la granița cu frații bulgari.

Cerul toarnă peste lume

Ape tulburi, de când nu-s brume.

În câteva ore, Octombrie își va lua

Rucsacu-n spate și va pleca;

În câteva ore, Octombrie își va lua

Rucsacu-n spate și va pleca...

Așa e-n fiecare an, ce putem face?

Iarăși vom purta cojoace.

Ne vom trezi înfrigurați,

Cu promisiuni deșarte îmbătați,

Cu speranțe de mai bine,

Cu lacrimi poate, cu suspine...

Cu riduri fine sau adânci,

Obosiți, muncind pe brânci,

Împovărați de griji și de nevoi,

Mergând în pas lent sau vioi...

Lovindu-ne adeseori

De păpușari care trag sfori,

De mincinoși cruzi și avari,

Tupeiști, nesimțitori, foarte vulgari...

De parveniți care se pare c-au uitat

De unde au plecat, și nu-i ciudat,

Nu, nu-i deloc ciudat!

O groază ca ei printre noi există;

Ce realitate tristă! Ce realitate tristă!

Ce realitate tristă! Ce realitate tristă!

Ce realitate tristă! Ce realitate tristă!

Ce realitate tristă! Ce realitate tristă!

Ce realitate tristă! Ce realitate tristă!

Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Piesă creată cu Suno / Voci • Suno

Toate drepturile rezervate

©️ Crisastemis