Inimă în zeghe

Îmi spui că vrei să pleci,
Mă priveşti cu ochii seci,
Prin părul meu,
Degetele nu ţi le mai treci,
Nici vorbe de iubire,
Nu îmi mai spui zeci...

Iubite, unde-ţi zboară gândul?
De ce ţi-a adormit cuvântul?
Unde-i dragostea
Pe care mi-ai jurat-o?
De ce povestea noastră ai uitat-o?

Vrei să alegi
Între mine şi altă femeie,
Dar ai uitat că eu am fost
A ta scânteie,
Iar la nevoie, ţi-am fost
Chiar flacăra de veghe...
De ce vrei să-mi îmbraci
Inima în zeghe?

Mă ţii captivă în iubirea ta,
Dar nu găsesc balsamul
Ce-mi poate vindeca durerea,
Buzele-mi sunt însetate
După sărutările tale,
Dar mă alungi cu vorbe goale.
 
Îţi place să te joci cu destinul,
Nu vrei să-mi auzi suspinul,
Uiţi că eu am fost zidul
De care te-ai sprijinit,
Când valurile vieţii te-au lovit...

Dar nu vreau să te judec,
Chiar dacă peste singurătate
Îmi va fi greu să trec,
Voi încerca să te-nţeleg
Şi să te iert,
Căci totul în viaţă e incert.


© Crisastemis
Din Volumul - Sanctuar