Hai, lasă-mă iubite
Să stau în preajma ta,
Căci pentru tine-mi bate inima,
Îţi dau voie să intri în ea,
Chiar dacă vei mai pleca;
Lasă-mă puişor,
Să te strâng la piept cu dor,
Să scap de-al dragostei fior
Ce-mi tulbură liniştea;
Mai lasă-mă o noapte
Şi încă o zi, să îţi sărut ochii
Plini de lumină,
Hai să urcăm pe un munte,
Pe o colină, să ne hrănim
Cu dragoste divină
De la Dumnezeu,
Mai stai iubitul meu,
Acum și tot mereu!
Lasă-mă să te iubesc
Când și cum vreau eu,
Nu fii atât de rău, atât de rece,
Iubirea mea face cât zece,
Cât sute sau mii de iubiri la un loc;
Eu nu glumesc, nici nu mă joc,
Nu vreau cenuşă, nici fum, nici foc,
Vreau doar să-ţi port noroc,
La fel ca firul de busuioc;
Mai lasă-mi iubite,
Un strop de fericire,
Vreau să uit clipele de rătăcire
Când te dorea inima mea
Iar tăcerea ta mă amuţea
Și sângele-mi îngheţa în vene,
De câte ori erai departe,
Eu mă zbăteam între viaţă şi moarte;
Lasă-mi o parte din tine,
Să o lipesc de-o parte din mine,
Dă-mi măcar jumătate din inima ta,
Căci eu ţi-am dat întreagă inima mea;
Mai lasă-mă iubite
Să stau în umbra ta
De câte ori vei trece graniţa
Durerii, căci clipele plăcerii
Nu le vei uita, când dragostea
Te va cuprinde-n vraja sa;
Lasă-mă să te iubesc
Ca pe soarele cald
Care străluceşte pe cerul iubirii
De câte ori mi-e frig,
Vino iubite când te strig,
Când te caut prin vise
Iar lumânările sunt aprinse
Și dorințele-mi sunt necruprinse;
Lasă-mă iubite, să fiu a ta,
Azi, mâine, toată viața mea!
Toate drepturile
rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Culorile iubirii
Să stau în preajma ta,
Căci pentru tine-mi bate inima,
Îţi dau voie să intri în ea,
Chiar dacă vei mai pleca;
Lasă-mă puişor,
Să te strâng la piept cu dor,
Să scap de-al dragostei fior
Ce-mi tulbură liniştea;
Mai lasă-mă o noapte
Şi încă o zi, să îţi sărut ochii
Plini de lumină,
Hai să urcăm pe un munte,
Pe o colină, să ne hrănim
Cu dragoste divină
De la Dumnezeu,
Mai stai iubitul meu,
Acum și tot mereu!
Lasă-mă să te iubesc
Când și cum vreau eu,
Nu fii atât de rău, atât de rece,
Iubirea mea face cât zece,
Cât sute sau mii de iubiri la un loc;
Eu nu glumesc, nici nu mă joc,
Nu vreau cenuşă, nici fum, nici foc,
Vreau doar să-ţi port noroc,
La fel ca firul de busuioc;
Mai lasă-mi iubite,
Un strop de fericire,
Vreau să uit clipele de rătăcire
Când te dorea inima mea
Iar tăcerea ta mă amuţea
Și sângele-mi îngheţa în vene,
De câte ori erai departe,
Eu mă zbăteam între viaţă şi moarte;
Lasă-mi o parte din tine,
Să o lipesc de-o parte din mine,
Dă-mi măcar jumătate din inima ta,
Căci eu ţi-am dat întreagă inima mea;
Mai lasă-mă iubite
Să stau în umbra ta
De câte ori vei trece graniţa
Durerii, căci clipele plăcerii
Nu le vei uita, când dragostea
Te va cuprinde-n vraja sa;
Lasă-mă să te iubesc
Ca pe soarele cald
Care străluceşte pe cerul iubirii
De câte ori mi-e frig,
Vino iubite când te strig,
Când te caut prin vise
Iar lumânările sunt aprinse
Și dorințele-mi sunt necruprinse;
Lasă-mă iubite, să fiu a ta,
Azi, mâine, toată viața mea!
Toate drepturile
rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Culorile iubirii
