Iar număr... 🕧

Iar număr orele ce trec 

Fără ca pe-o pantă abruptă să alunec;

Ca salcia la pământ nu mă aplec,

Țin fruntea-ntotdeauna sus,

Privesc spre răsărit, nu spre apus.

Iar număr câte surprize am zi de zi, 

Câte speranțe, planuri, bucurii;

Mi-agăț dorințele de zidurile vii

Ce nu prea mai sunt verzi acum, 

Căci poartă al toamnei intens parfum.

Iar număr orice drum parcurs 

În liniște, nu ca la vreun concurs;

Gândurilor rebele nu le dau curs,

Râd cu gura până la urechi

De timpul pezevenchi;

I-aș rupe aripile dacă aș putea,

Dar cine știe? Oare l-ar durea?

Mi-ar plăcea ca-n loc să stea,

Să nu mai zboare-așa hai-hui,

Să n-o mai ia pe anumite cărărui;

L-aș izola într-o-ncăpere

Fără a îl scăpa din vedere;

I-aș da din belșug lapte și miere,

Să nu mai supere pe nimeni niciodată,

Să fie blând, răbdător, ca altădată.

Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Din Volumul - Poeme frumoase 

Toate drepturile rezervate