Se afișează postările cu eticheta Crisastemis - Iubire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Crisastemis - Iubire. Afișați toate postările

marți, 5 decembrie 2017

Iubire, prețios tezaur

Te-aud în fiecare susur de izvor
În fiecare noapte de amor,
Te simt ca pe un cald fior
În inima-mi plină de dor;

Miroși frumos, ca un bujor
Dintr-o grădină fermecată,
Nu te-aș da pe lumea toată,
Căci nu ai preț, nici asemănare,
Iubire, înmiresmată floare!

Ești ca un trandafir catifelat,
Te țin în sufletu-mi imaculat
Ca-ntr-un palat de diamant,
Strălucești pe cerul vieții mele
Ca o stea de aur, iubire, prețios tezaur!


Toate drepturile rezervate 
© Crisastemis
Din Volumul - Anotimpuri 


marți, 28 februarie 2017

Iubire, frumoasă stea

Din pricina dorului,
Uneori m-am rătăcit
Prin mijlocul deşertului,
Dar tu erai deasupra mea,
Iubire, frumoasă stea;

M-ai dus spre oaza ta
Din care am băut însetat,
Iar când am fost îmfometat
Pe suflet m-ai sărutat,
Dar nici acum
De tine nu m-am săturat;

Cu tine m-ai luat
Într-o lume fără de păcat,
Sufletul mi-ai vindecat
Cu bunătatea-ţi de neegalat;

Mi-ai bandajat rănile
Lăsate de trădările
Oamenilor răi;
Mi-ai dat doi porumbei
Să mă-nsoțească
Pe drumul unde tristețea
Voia să mă-ntâlnească;

Pe aripile iubirii am zburat
De la un capăt al lumii
La celălalt,
Iubire, tu mi-ai luminat
Calea spre fericire,
Mi-ai dăruit împlinire;

De-acum suntem doi,
Nu voi mai face un pas înapoi,
Voi trece de furtuni, de ploi,
Chiar şi de război,
Căci tu faci din oameni simpli, eroi.


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii


miercuri, 1 februarie 2017

Iubire, tu...

Mi-ai trimis un sărut,
Dar nu l-am prins din zbor,
Ai fost al meu conchistador
Călătorind prin visele-mi,
Pe continentele îndepărtate,
Apoi mi-ai fost ambasador
Când aveam nevoie de libertate;

Mi-ai trimis mereu câte-o scrisoare,
Chiar şi atunci, în clipele de disperare,
Când dorul meu era prea mare,
Când tăcerea era asurzitoare;

Mi-ai fost cărare spre Infinit,
Chiar dacă uneori m-ai amăgit,
Iubire, tu m-ai călăuzit
Spre lucruri minunate,
M-ai ferit de multe ori de moarte;
În clipele-mi însingurate
Te simţeam atât de-aproape!

Iubire, oricât ai fi de păcătoasă,
Inima mea, îţi este casă
Şi n-am să te gonesc
Din sufletu-mi, pe care uneori
Nu pot să-l stăpânesc;
Iubire, pentru tine eu trăiesc!


© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit