Credeam că nu voi mai scrie
Despre tine nicio poezie,
Dar nu mă pot stăpâni,
Toamnă cu melancolii... !
Nu mă pot stăpâni,
Toamnă cu melancolii... !
Am pus pe foi ani la rând
Tot ce-am avut în suflet și în gând,
Speram că mă voi dezobișnui
De parfumu-ți de crizanteme aurii...
De plimbările pe vechile alei
Înconjurate de castani și de tei,
De zborurile nenumărate
Pe aripi de vise, și-n zi și-n noapte.
Când văd culorile-ți de neuitat,
M-apucă un oftat, m-apucă un oftat;
Vremea trece, vremea trece,
Îți va lua locul iarna cea rece...
Copacii rămași aproape goi,
Vor îngheța sloi, vor îngheța sloi,
Lumea-mi de basm se va prăbuși
Până când vei reveni... !
Credeam că nu voi mai putea
Să te împart cu lumea, muza mea,
Dar farmecu-ți aparte,
Mă face să te adaug în fiece-mi carte;
Farmecu-ți aparte,
Mă face să te adaug în fiece-mi carte!
Credeam că nu voi mai putea
Să te împart cu lumea, muza mea,
Dar farmecu-ți aparte,
Mă face să te adaug în fiece-mi carte;
Farmecu-ți aparte,
Mă face să te adaug în fiece-mi carte!
Versuri ©️ Crisastemis / 2026
Piesă creată cu Suno / Voci • Suno
Imagine copertă • Gemini AI
Toate drepturile rezervate
©️ Crisastemis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu