Mă voi gândi la primăvară

Plouă, dar nu îmi pare rău!

A nins deja în Masivul Ceahlău,

Bate vântul pe alocuri,

În vetrele unor inimi ard focuri;

Focuri puternice sau mocnite

Aprinse de dorurile nesfârșite,

Focuri ce nu pot fi stinse ușor,

Că au fiorul iubirii ca generator.

Cerul plin de nori, normal,

Face parte din decorul autumnal!

Nu mă mir că vremea-i rea,

M-am obișnuit cu ea... !

Noiembrie, cu nerăbdare-așteaptă

Să-și intre-n drepturi ca altădată, 

S-acopere cu bruma-i deasă 

Bucățica mea de Rai frumoasă,

Însă n-o să reușească, nu!

O să-i dau Ignore de-acu'!

N-am să stau cu brațele încrucișate,

Să mă pomenesc pe neașteptate

În vâltoarea vreunui uragan,

Să-mi strice cumva vreun plan!

N-am să las pe nimenea 

Să-mi tulbure liniștea!

Mă voi gândi la primăvară

Și alți muguri de fericire-o să răsară

În inima-mi caldă, curată;

Lumea-mi de basm nu va fi zdruncinată! 

Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Toate drepturile rezervate