Ești ramul meu cu flori,
Cu mierle și cu privighetori
Ce cântă, cântă,
Sufletul mi-l încântă.
Când cade ploaie măruntă
Parcă e nuntă, parcă e nuntă,
Apar fluturi roz în decor
Și-un greiere, pe post de dirijor.
Iubirea-ți, e ca apa unui izvor
Limpede, dulce, binefăcător
Din care cu poftă beau,
Puteri nebănuite să îmi iau.
În zori, când mă trezesc
Și-aud: "Ce mult te iubesc!"
Mă simt în al nouălea cer;
Îți spun sincer:
Te-ador, că ești fermecător,
Emani parfum îmbătător
ÃŽn fiecare anotimp
De-atâta timp, de-atâta timp!
ÃŽmi bucuri nespus inima
Ce nu se poate exprima
Decât prin bătăile-i accelerate
Ce se aud până departe.
Ești ramul meu cu flori
Ce au petale în superbe culori;
Nu te distrug furtunile,
Nici arșița, nici gerurile.
Nu ți se estompează
Frumusețea, ce mă fascinează,
Mă face să plutesc mereu
Pe aripi de fericire, dragul meu!
Versuri ©️ Crisastemis / 2026
Din Volumul - Poeme frumoase
Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu