sâmbătă, 7 noiembrie 2026

Suntem Un Tot Unitar

Parfumul de flori și de frunze uscate

Își va pierde din intensitate.

Iarna, nu e departe,

În curând, la ușă ne va bate;

Iarna, nu e departe,

În curând, la ușă ne va bate.


Steluțe dalbe moi 

Se vor așterne peste noi

Ca versurile albe pe unele foi,

Însă vom emana căldură amândoi;

Vom emana căldură amândoi.


Va fi ceață, vor fi viscole și ploi,

Vor plânge copacii aproape goi

Afundați pe jumătate în noroi,

Va îngheța frunza de trifoi.


Soarele va răsări mai rar

Până când se va sfârși Gerar.

Drumul Vieții, ce nu e liniar,

Va semăna c-un patinoar;

Drumul Vieții, ce nu e liniar,

Va semăna c-un patinoar.


Ca de-obicei, vom rămâne zâmbitori,

Încrezători, strălucitori,

Învăluiți în ale iubirii culori

Noaptea, la amiază, în zori;


Vom rămâne zâmbitori,

Încrezători, strălucitori,

Învăluiți în ale iubirii culori

Noaptea, la amiază, în zori.


Al patrulea anotimp ne va inspira,

Pe aripi de vise, vom putea lejer zbura.

Din timp, puțin câte puțin vom fura

Când va scădea rău temperatura;


Vom scrie în continuare 

Povești și poezii nemuritoare

Chiar și în perioada de hibernare,

Pe fețele noastre, nu va exista paloare;

 

Nu vom avea treabă cu răceala,

Cu oboseala sau cu plictiseala, 

Cu tristețea sau cu îndoiala,

Vom avea treabă cu cerneala;


Vom scoate la lumină iar

Opere alese, fiindcă avem un dar,

Un prețios, minunat dar: 

Suntem un tot unitar.

Suntem un tot unitar,

Suntem un tot unitar.


Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Piesă creată cu Suno / Voci - Suno

Toate drepturile rezervate 

©️ Crisastemis 

Gerar = Numele popular al lunii Ianuarie 


luni, 2 noiembrie 2026

Mi-ești...

Mi-ești stăvilar în calea apelor tulburi,

Mă ții la suprafață, mă bucuri,

Mă ridici pe culmi semețe

Cu-a ta blândețe și frumusețe.


Îmi dai elan, îmi dai speranță,

Că ai dulceață, da, ai dulceață;

Inima-ți caldă, curată,

Abundă de iubire nelimitată.


Mi-ești scut de apărare,

Îmi faci toate zilele ușoare,

Nopțile mi le pictezi în roz strălucitor,

Ca să am doar vise color.


Mi-ești cântec sublim de vioară,

Îmi faci din fiece iarnă primăvară,

Îmi umpli sufletul cu fericire,

Drumul meu spre împlinire!


Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Imagine - Gemini AI 

Toate drepturile rezervate 

©️ Crisastemis 



sâmbătă, 31 octombrie 2026

Ce realitate tristă

E Sâmbătă, o seară nu prea plăcută,

Nu prea plăcută, nu prea plăcută!

Din zori, de Miercuri,

S-au stins în multe inimi becuri;

Vântul rece suflă în rafale

Prin unele suflete goale.


Plouă cu stropi mari

Pân' la granița cu frații bulgari.

Cerul toarnă peste lume

Ape tulburi, de când nu-s brume.


În câteva ore, Octombrie își va lua

Rucsacu-n spate și va pleca;

În câteva ore, Octombrie își va lua

Rucsacu-n spate și va pleca...

Așa e-n fiecare an, ce putem face?

Iarăși vom purta cojoace.


Ne vom trezi înfrigurați,

Cu promisiuni deșarte îmbătați,

Cu speranțe de mai bine,

Cu lacrimi poate, cu suspine...


Cu riduri fine sau adânci,

Obosiți, muncind pe brânci,

Împovărați de griji și de nevoi,

Mergând în pas lent sau vioi...


Lovindu-ne adeseori

De păpușari care trag sfori,

De mincinoși cruzi și avari,

Tupeiști, nesimțitori, foarte vulgari...


De parveniți care se pare c-au uitat

De unde au plecat, și nu-i ciudat,

Nu, nu-i deloc ciudat!

O groază ca ei printre noi există;

Ce realitate tristă! Ce realitate tristă!


Ce realitate tristă! Ce realitate tristă!

Ce realitate tristă! Ce realitate tristă!

Ce realitate tristă! Ce realitate tristă!

Ce realitate tristă! Ce realitate tristă!


Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Piesă creată cu Suno / Voci • Suno

Toate drepturile rezervate

©️ Crisastemis 


vineri, 30 octombrie 2026

Mă fascinezi

Frumoaso ca o zână bună,

A inimii mele pe veci stăpână,

Mi-e sufletul ca un potir cu fericire plin;

Te am, te consider daru-mi divin!

Te am, te consider daru-mi divin!


Nu am cu cine a te compara!

Ești muza ce-mi golește călimara;

Mă fascinezi, mă inspiri neîncetat 

De când drumurile ni s-au intersectat.

Mă fascinezi, mă inspiri neîncetat 

De când drumurile ni s-au intersectat.


Nu îmi lipsești din suflet, nici din gând!

Nu îmi lipsești din suflet, nici din gând!

Ca pe o carte, rând cu rând

Te-am citit, te-am recitit iar și iar,

Fără ca vreun capitol să sar.


Nu mă pot sătura de tine, draga mea!

Minute-n șir aș sta în fața ta, în fața ta,

Și te-aș privi, nu m-aș clinti

Până când nu mi-ai zâmbi;


Te-aș strânge-n brațe tare,

Ți-aș da o sărutare,

Apoi din ce în ce mai multe,

Spre sufletu-ți să-mi fac înc-o punte;


Să-mi auzi inima puternic bătând,

Să-ți fiu râu, tu să-mi fii mare fremătând,

Să ne iubim cu patimă nebună,

Ca să ne meargă totul strună;


Să nu mai pierdem nicio clipă,

Căci timpul zboară și cu o aripă!

Să facem risipă de sentimente 

În vremurile acestea turbulente;


Să evadăm puțin din cotidian

Măcar pân' la sfârșit de an,

Apoi vom vedea unde ne va duce

Iubirea noastră dulce, dulce... !

Vom vedea unde ne va duce 

Iubirea noastră dulce, dulce... !


Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Piesă creată cu Suno / Voci • Suno

Toate drepturile rezervate 

©️ Crisastemis 


miercuri, 28 octombrie 2026

În general...

Oamenii buni, 

Sunt considerați proști sau nebuni

De oamenii mârșavi, 

Bolnavi de ură fără măsură.


Oamenii mincinoși, 

Reci la suflete, dușmănoși, 

Figuranți, depravați, după bani ahtiați,

Sunt foarte apreciați; De cine oare?

De cei cu firi asemănătoare!


©️ Crisastemis 

Imagine - Gemini AI



Mă voi gândi la primăvară

Plouă, dar nu îmi pare rău!

A nins deja în Masivul Ceahlău,

Bate vântul pe alocuri,

În vetrele unor inimi ard focuri;

Focuri puternice sau mocnite

Aprinse de dorurile nesfârșite,

Focuri ce nu pot fi stinse ușor,

Că au fiorul iubirii ca generator.

Cerul plin de nori, normal,

Face parte din decorul autumnal!

Nu mă mir că vremea-i rea,

M-am obișnuit cu ea... !

Noiembrie, cu nerăbdare-așteaptă

Să-și intre-n drepturi ca altădată, 

S-acopere cu bruma-i deasă 

Bucățica mea de Rai frumoasă,

Însă n-o să reușească, nu!

O să-i dau Ignore de-acu'!

N-am să stau cu brațele încrucișate,

Să mă pomenesc pe neașteptate

În vâltoarea vreunui uragan,

Să-mi strice cumva vreun plan!

N-am să las pe nimenea 

Să-mi tulbure liniștea!

Mă voi gândi la primăvară

Și alți muguri de fericire-o să răsară

În inima-mi caldă, curată;

Lumea-mi de basm nu va fi zdruncinată! 


Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Toate drepturile rezervate 





luni, 26 octombrie 2026

Adevărul care doare

Oamenii răi, nu se vor schimba niciodată; 
În primul rând, pentru că nu vor.
Le place să stea în întuneric, 
măcinați de frustrări, de neputințe, 
de invidie, de egoism. 
Așa s-au născut, așa au crescut, 
așa au rămas de-a lungul timpului;
Sigur așa vor rămâne până la moarte.
Oamenii răi, nu știu ce este iubirea necondiționată, bunătatea, înțelegerea, 
răbdarea, iertarea... Sunt obișnuiți 
să se hrănească, din păcate,
cu suferințele semenilor lor.
Inimile, le jubilează când cei din jur sunt triști, nefericiți, pentru că ei, la rândul lor sunt mult mai triști, mult mai nefericiți.
Oamenii răi, nu au credință, caracter, 
bun simț, valoare...
Adevărul care doare, e că numărul acestor oameni, e din ce în ce mai mare!

©️ Crisastemis 




Furtuni violente de sentimente

Sfârșit de Octombrie iar,

Pași spre ciudatul Brumar;

Zile scurte, nopți mai reci,

Frunze moarte pe poteci.


Păsări amețite zgribulite 

În cuiburi vechi neîncălzite

Udate de ploi abundente;

Furtuni violente de sentimente.


Vreme schimbătoare, 

Dor arzător de băi de soare,

De țărmuri de mări liniștite;

Cuvinte frumoase nerostite.


Lipsă de parfumul îmbătător 

Al lunii superbe a florilor,

Dorințe multe, speranțe puține,

Drumuri întortocheate, serpentine;


Buzunare peticite de suflete rănite,

Dureri înăbușite în inimi neprihănite,

Clepsidre de timp cu nisip aspru,

Cer când negru, când albastru;


Ape tulburi, zeci de gânduri

Ca fluturii zburând în cârduri,

Așteptare... Semne de-ntrebare,

Deseori și de mirare.


Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Toate drepturile rezervate 

©️ Crisastemis 




miercuri, 21 octombrie 2026

O splendoare

Toamna aceasta arămie,

Nu face nicicum economie 

De parfum sau de culoare;

Toamna aceasta-i o splendoare!


Copacii cu frunze îngălbenite

Dansează pe ritmuri diferite 

De fiecare dată când vântul 

Își spune-ncet sau tare cuvântul;


Păsările zboară, zboară,

Voioase, de parcă e primăvară;

Vremea-i blândă deocamdată,

Mama Natură nu este gros îmbrăcată;


Crizantemele minunate 

Râd în soare din zori toate

În acest Octombrie frumos,

Nici brumos, nici prea cețos;


Tufănelele, mândrele,

Au împânzit grădinile,

Decorul toamnei e de vis,

Despre el, zeci de poeme-am scris;


Voi scrie în continuare 

Ce-mi va dicta inima-mi mare

Din care n-a lipsit vreodată 

Iubirea pentru Artă.


Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Dim Volumul - Poeme frumoase 

Toate drepturile rezervate 





duminică, 18 octombrie 2026

În fiecare anotimp

Câte simfonii, câte fantezii, 

Câte povești, câte poezii

Se nasc în fiecare anotimp,

Neținând cont de timp... !


Câte picturi minunate

Apar pe pânze imaculate

În miez de noapte sau în zori!

Câte palete de culori 

Folosesc romanticii visători!


Câte speranțe ies la lumină 

Când zarea necuprinsă e senină!

Câți muguri de fericire înfloresc 

Când focurile iubirilor izbucnesc

Și sufletele pereche se unesc!


Câtă frumusețe are 

Viața aceasta, chiar de-i trecătoare!

Trebuie să ne bucurăm de ea,

S-o prețuim enorm, da, da!


Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Din Volumul - Poeme frumoase 

Imagine - Gemini AI

Toate drepturile rezervate 

©️ Crisastemis 



vineri, 16 octombrie 2026

E trist, dar adevărat

Sunt vremuri tulburi,

Cu lacrimi ca boabele de struguri

Necoapte, acre, mari;

Sunt șopârle și samsari,

Aliați și adversari...


Sunt oameni reci, ca cei de zăpadă 

Ce nu pot să vadă 

Luminile de pe a Fericirii stradă;

Sunt mulți lași, urâcioși, 

Invidioși, mincinoși...


Sunt purtători de măști pe fețe 

Ce nu știu ce înseamnă "blândețe",

"Iubire de aproapele", "iertare";

Sunt unele persoane fără valoare

Care provoacă altora supărare.


Sunt fel de fel de specimene

Ce suferă de plictiseală și de lene,

Trăiesc pe spatele cui se nimerește

Și-averea brusc le crește

De îi năucește... !


Sunt vremuri ciudate,

Cu lupte crunte între gloate,

Cu lovituri multe pe la spate;

Sunt zile negre și nopți furtunoase,

Sunt goale ale unor inimi case.


Sunt reci suflete nenumărate,

E lipsă acută de bunătate,

De pace, de unitate, de dreptate;

E trist, e trist, dar adevărat;

Sunt vremuri cum n-au fost niciodat'.


Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Din Volumul - Poeme frumoase 

Imagine - Gemini AI 

Toate drepturile rezervate 

©️ Crisastemis 


N-aș putea sta departe

Câtă frumusețe e în tine!

Când te privesc, mi-e-atât de bine!

În ochii tăi, oceane de iubire,

Mă scald și simt ce-nseamnă fericire.


Razele de soare din inima-ți mare 

Mă-mbracă în lumini strălucitoare

Să pot ucide întunericul din jur;

Ți-e sufletul atât de pur... !


Aș sta în el viața-mi toată,

Nu l-aș părăsi niciodată,

Că-mi e călduros cuibușor 

Plin de dragoste și dor.


N-aș putea sta departe 

De tine, nicio zi sau noapte,

M-ar năpădi grijile, problemele,

Ar dispărea soarele, luna, stelele;


Lumea-mi de basm s-ar prăbuși,

La Limanul Liniștii, greu aș ieși,

Linia-mi de plutire s-ar rupe,

Vulcanul tristeții, brusc ar erupe.


Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Din Volumul - Poeme frumoase 

Imagine - Gemini AI 

Toate drepturile rezervate 

©️ Crisastemis 



Scriu...

Scriu poezii

Cu penița-mi de aur a inimii,

Folosesc cerneluri fermecate 

Primite-n dar, nu cumpărate.


Scriu eseuri,

Am grijă de ele ca de niște bibelouri

Pe care nu se-așterne praful uitării,

Că au parfumul intens al primăverii.


Scriu, în zori sau la ceas târziu,

Ce-mi spune sufletul, ce nu-i pustiu,

Ci plin de dragoste pură 

Fără granițe, fără măsură.


Scriu ce mă îndeamnă Dumnezeu 

Căruia Îi mulțumesc mereu

Că îmi arată calea dreaptă 

De la care nu mă abat niciodată;


El știe dinainte ce am în minte,

Nu trebuie să folosesc cuvinte

Ca să Îi dovedesc că Îl iubesc;

Nicicum nu vreau să Îl mâhnesc!


Oricum, e Iertător, Înțelegător, 

Preamilostiv, Răbdător, Îngăduitor;

Bunătatea Sa, este nemărginită,

Iubirea pentru oameni, infinită.


Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Din Volumul - Poeme frumoase

Toate drepturile rezervate 



joi, 15 octombrie 2026

La răsărit, nu la apus de soare

Chipul tău, iubite, 

Mi-e întipărit pe retine;

Mi-e întipărit pe retine.

Când nu ești lângă mine,

Dorul de tine pleacă și vine

Ca o ploaie de lacrimi și suspine

Care îmi face bine-adeseori;

Îmi face bine-adeseori... !


Când mă trezesc în zori,

Privesc zările albastre minunate,

Îmi beau cafeaua cu lapte

Cu gândul că ai să vii la miez de noapte

Să privim stelele îmbrăcate

În straie albe de mătase.


Dimineața, la ora șase,

Pun în plase de țânțari fiorii hoinari

Care-aleargă ca niște armăsari

Pe câmpia sufletului meu.

Când mă simt rău, sărut fotografia ta,

Îmi pun pe mine cămașa-ți parfumată

Și scap de gândurile negre dintr-o dată,

Liniștea își face apariția ca o zână bună

În inima-mi preabună.


Iubirea pentru tine îmi dă aripi să zbor

Ca o pasăre măiastră 

Deasupra oricărui nor,

Raza de speranță nu lipsește din decor

Chiar dacă la televizor se anunță furtună

O dată pe săptămână.


Se mai rupe câte-o strună de vioară

Când vântul șuieră pe-afară,

Dar nu mi-e frică de nimic!

Beau un pic de ceai de tei,

Scot din sertar vechiul condei,

Scriu poeme despre primăveri,

Desenez fluturi și flori

Când nu pot să-ți văd ochii strălucitori.


Te iubesc din ce în ce mai mult!

Nu am uitat de niciun jurământ,

De nicio promisiune,

Nu voi renunța nicicând la tine!

Mâine, vremea bună va ține cu noi,

Nu vor fi ploi, nu va fi ninsoare

Pe-a Fericirii luminoasă cărare;

Te-aștept cu nerăbdare,

La răsărit, nu la apus de soare!


Te-aștept cu nerăbdare, 

La răsărit, nu la apus de soare!

Te-aștept cu nerăbdare,

La răsărit, nu la apus de soare!

Te-aștept cu nerăbdare,

La răsărit, nu la apus de soare!

Te-aștept cu nerăbdare,

La răsărit, nu la apus de soare!


Versuri ©️ Crisastemis / 2018

Din Volumul - Punți de legătură 

Imagine copertă - Gemini AI 

Toate drepturile rezervate 

©️ Crisastemis 



luni, 12 octombrie 2026

Vuia marea 🌊

Vuia marea, vuia marea,

Și m-a cuprins îngrijorarea;

Mi-am spus în sinea mea:

O fi vreun semn, ceva... ?


Vuia marea, se agita,

Vântul bătea, bătea, bătea,

Cerul era aproape de pământ,

Stele cădeau rând pe rând;


S-a tulburat o clipă al meu gând,

M-am trezit la realitate lăcrimând,

M-am bucurat totuși că sunt vie,

Că inima nu îmi era pustie.


Simțeam că sunt la o răscruce,

Dar mi-am făcut imediat cruce;

Cu toată ființa-mi m-am rugat

La Cel ce lumea a creat:


"Doamne!" Am zis cu voce tare;

"Oprește a furtunii supărare!

Fă să-mi iasă-n suflet soare blând,

Să mă auzi iar cântând;


Să-Ți dau Slavă pentru toate

Lucrurile binecuvântate;

Pentru Viață, cel mai frumos dar,

Tată Sfinte plin de Har! 


Tu ai cheile cu care deschizi ușile,

Cunoști secretele, dezlegi misterele;

La un cuvânt de-al Tău,

Piere subit ce este rău... !"


Vuia marea, vuia marea,

Mi-a schimbat starea

Într-o noapte cu tentă cenușie,

În care s-a născut această poezie.


Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Din Volumul - Poeme frumoase 

Imagine - Gemini AI

Toate drepturile rezervate 

©️ Crisastemis 





Un pas înainte, doi înapoi

Plouă cu stropi mari și grei 

Peste bătrânii golași tei,

Răceala, brusc s-a instalat 

În multe inimi, ce abia mai bat.


Plouă cu semne de-ntrebare

Peste un calendar și o numărătoare,

Prin sita timpului se cerne 

Nisip și praf de cremene.


Covoarele de frunze uscate

Astăzi sunt de noroi pătate,

Vântul bate-n disperare,

Deranjează zborul păsărilor călătoare.


Plouă...  Plouă iar

Pe Drumul Vieții, ce nu e liniar;

Știri noi apar în câte un ziar local

Despre câte ceva anormal.


Vremea trece, suferințe sunt

Din păcate, pe întregul pământ!

Sunt lipsuri, dureri, nevoi;

Știți vorba: "Un pas înainte, doi înapoi."


Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Din Volumul - Poeme frumoase 

Imagine - Gemini AI

Toate drepturile rezervate 

©️ Crisastemis 





O evadare din cotidian

Ploaie rece, pete de rugină

Pe strune vechi de mandolină,

Păduri uscate, frunze moarte,

Pagini lipsă dintr-o carte.


Planuri, idealuri, vise,

Versuri scrise și rescrise,

Amintiri vii, albume cu fotografii,

Porți deschise spre melancolii.


Popasuri cu gândul

Unde e încă fertil pământul 

Pe care nu cresc plante otrăvitoare,

Ci doar flori cu miresme îmbătătoare.


O călătorie frumoasă prin Infinit 

Cu bilet dus-întors gratuit,

O evadare din cotidian

Pe muzici de vioară și pian.


Un zbor ușor 

Pe aripi de iubire și de dor,

O teleportare peste hotare

Cu speranțe în ale sufletului buzunare.


Poduri rezistente 

Clădite din emoții și sentimente,

Valize cu tristeți abandonate 

Pe țărmuri de mări învolburate.


Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Din Volumul - Poeme frumoase 

Imagine • Gemini AI 

Toate drepturile rezervate 

©️ Crisastemis 


sâmbătă, 10 octombrie 2026

Ramul meu cu flori 💖

Ești ramul meu cu flori,

Cu mierle și cu privighetori 

Ce cântă, cântă,

Sufletul mi-l încântă.


Când cade ploaie măruntă

Parcă e nuntă, parcă e nuntă,

Apar fluturi roz în decor

Și-un greiere, pe post de dirijor.


Iubirea-ți, e ca apa unui izvor

Limpede, dulce, binefăcător

Din care cu poftă beau,

Puteri nebănuite să îmi iau.


În zori, când mă trezesc

Și-aud: "Ce mult te iubesc!"

Mă simt în al nouălea cer;

Îți spun sincer:


Te-ador, că ești fermecător,

Emani parfum îmbătător 

În fiecare anotimp

De-atâta timp, de-atâta timp!


Îmi bucuri nespus inima 

Ce nu se poate exprima 

Decât prin bătăile-i accelerate

Ce se aud până departe.


Ești ramul meu cu flori 

Ce au petale în superbe culori;

Nu te distrug furtunile,

Nici arșița, nici gerurile.


Nu ți se estompează 

Frumusețea, ce mă fascinează,

Mă face să plutesc mereu

Pe aripi de fericire, dragul meu!


Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Din Volumul - Poeme frumoase 

Toate drepturile rezervate 




Iar număr... 🕧

Iar număr orele ce trec 

Fără ca pe-o pantă abruptă să alunec;

Ca salcia la pământ nu mă aplec,

Țin fruntea-ntotdeauna sus,

Privesc spre răsărit, nu spre apus.


Iar număr câte surprize am zi de zi, 

Câte speranțe, planuri, bucurii;

Mi-agăț dorințele de zidurile vii

Ce nu prea mai sunt verzi acum, 

Căci poartă al toamnei intens parfum.


Iar număr orice drum parcurs 

În liniște, nu ca la vreun concurs;

Gândurilor rebele nu le dau curs,

Râd cu gura până la urechi

De timpul pezevenchi;


I-aș rupe aripile dacă aș putea,

Dar cine știe? Oare l-ar durea?

Mi-ar plăcea ca-n loc să stea,

Să nu mai zboare-așa hai-hui,

Să n-o mai ia pe anumite cărărui;


L-aș izola într-o-ncăpere

Fără a îl scăpa din vedere;

I-aș da din belșug lapte și miere,

Să nu mai supere pe nimeni niciodată,

Să fie blând, răbdător, ca altădată.


Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Din Volumul - Poeme frumoase 

Toate drepturile rezervate 


vineri, 9 octombrie 2026

DE PAZĂ

Stă de pază Luna;

Superbă îi e cununa

Cea strălucitoare

Oglindită în a Fericirii Mare!


Stau de pază stelele,

Ne veghează nopțile,

Ni le face dulci, senine,

De liniște pline, pline.


Stă de pază soarele,

Ne-nfrumusețează zilele, 

Nu trage nicio cortină 

Între noi și-a sa lumină.


Stau de pază îngerii buni

De luni până luni,

Au grijă ca viețile noastre

Să fie roz, nu albastre.


Stă de pază Dumnezeu,

Ne poartă de grijă mereu

Ca un Tată iubitor,

Înțelegător, iertător.


Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Din Volumul - Poeme frumoase 

Imagine - Gemini AI 

Toate drepturile rezervate 

©️ Crisastemis