Du-mă, într-o zi sau două,
Acolo unde niciodat' nu plouă
Cu lacrimi de sânge,
Unde gheara tristeții nu ajunge.
Du-mă cât mai departe,
În zori, ori în miez de noapte,
Să nu mai aud cum bate
Clopotul a moarte.
Du-mă unde n-am mai fost,
Unde traiul nu-i anost,
Unde lumea-i iubitoare,
Pașnică, înțelegătoare;
Du-mă unde n-am mai fost,
Unde traiul nu-i anost,
Unde lumea-i iubitoare,
Pașnică, înțelegătoare;
Pașnică, înțelegătoare.
Fii ca barca de salvare,
Că ți-e mintea sclipitoare,
Fă-mi sufletul să zboare,
Să facă iar băi de soare.
Du-mă pe-un tărâm de basm,
Dă-mi puțin entuziasm
De la tine, c-ai destul,
Eu am să-ți dau totul, totul;
Știi că ești speranța mea!
Știi că ești speranța mea!
Dacă nu te-aș mai avea,
Inima, rău m-ar durea,
M-aș stinge precum o stea.
Dacă nu te-aș mai avea,
Inima, rău m-ar durea,
M-aș stinge precum o stea.
Du-mă, du-mă undeva,
Unde viața-i dulce ca o baclava,
Unde fericirea nu e artificială,
Ci cât se poate de reală;
Du-mă, du-mă undeva,
Unde viața-i dulce ca o baclava,
Unde fericirea nu e artificială,
Ci cât se poate de reală!
Versuri © Crisastemis
Toate drepturile rezervate
Piesă creată cu Suno AI
Voci generate de Suno AI
Toate drepturile rezervate • Crisastemis