Când stelele pe cer se-aprind,
Mi-ar plăcea să mă privești cu jind,
Să simt că mă dorești,
Să văd că nu poți să te stăpânești;
Să-mi dai sărut după sărut,
Să-mi vindeci dorul acut,
Să îmi arăți că nu a dispărut amorul,
Că pasiunea nu și-a luat zborul.
Când soarele răsare,
În brațele-mi iubitoare
Aș vrea să te trezești,
Să-mi spui ce fericită ești...
Să îmi repeți surâzătoare
Că nu ești ca vremea schimbătoare,
Așa cum nici eu nu sunt,
Indiferent cu ce mă confrunt.
Cât de frumos ar fi
Ca noapte de noapte, zi de zi,
Să ne petrecem timpul împreună,
Să ne meargă totul strună;
Nicio furtună să nu vină
În inima-ți plină de lumină,
În inima-mi caldă, curată;
Vântul tristeții, să nu ne bată niciodată!
Nimic, nimeni, să nu ne despartă,
Să fim legați pe veci de soartă,
Să facem Artă din Iubire,
Colț de Rai din Fericire;
Să facem Artă din Iubire,
Colț de Rai din Fericire.
Versuri © Crisastemis
Din Volumul - Magia condeiului
Toate drepturile rezervate