Noi doi, scriem versuri după versuri,
Clădim din sentimente universuri;
Trăirea profundă ne este
Calea spre înălțimile celeste.
Noi doi, noi doi,
De bunătate plini, de răutate goi,
Mereu cu zâmbete pe buze,
Parăm ale tristeților obuze;
Mereu cu zâmbete pe buze,
Parăm ale tristeților obuze.
Cu aripile sufletelor larg deschise,
Ne rătăcim ades voit prin vise,
Ne detașăm de tot ce nu ne place,
Să nu stăm niciodată ca pe ace.
N-avem fețe posace, ci senine,
De când ne sunt zborurile line
Prin multele frumoase galaxii,
Muze pentru ale noastre poezii.
Ca două stele norocoase,
Chiar și pe vremuri furtunoase
Strălucim intens, intens,
Parcurgem drumuri cu unic sens.
Iubirea care ne leagă,
E limpede, e limpede, nu-i vagă;
Așa a fost de la-nceput
Când ne-a surprins în mod plăcut.
Întotdeauna va fi la fel,
Ne va da putere de titan, nu de oțel,
Ținându-ne non-stop la suprafață,
Făcându-ne să ne bucurăm de viață.
Versuri © Crisastemis
Din Volumul - Nimic fără Iubire
Toate drepturile rezervate
Piesă creată cu Suno AI ✅️
Toate drepturile rezervate • Crisastemis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu