Cu barca-mi veche de salvare

Ca o neobosită călătoare,

Trec peste orice bariere și hotare,

Mă-ndrept mereu spre soare,

(Mă-ndrept mereu spre soare,)

Cu fața zâmbitoare.

Cu ochii limpezi, ca două izvoare,

Învăluită în lumini strălucitoare,

Parcurg zeci de itinerare 

Cu barca-mi veche de salvare;

(Cu barca-mi veche de salvare.)

Nu mi-e teamă când taifunul apare,

Fiindcă-L am ca Scut de Apărare 

Pe Dumnezeu cel Iubitor și Mare

Ce știe răul de bine să-l separe.

Ca o romantică visătoare,

Îmi pictez viața-n câte o culoare 

Caldă, binefăcătoare;

Eman parfum de fericire ca o floare;

(Eman parfum de fericire ca o floare.)

Nu-mi pasă că vremea-i schimbătoare,

Că timpul trece cu viteză uimitoare!

Fiece zi, îmi pare-o sărbătoare,

Fiece noapte, o pauză de relaxare.

Nu-mi pasă că vremea-i schimbătoare,

Că timpul trece cu viteză uimitoare!

Fiece zi, îmi pare-o sărbătoare,

Fiece noapte, o pauză de relaxare.

Mă bucur de clipele prețioase, rare,

Ce n-au cu ce să se compare.

Pun pe strune de viori sau de chitare

Versurile-mi, ce n-au parte de uitare.

La umbra sălciilor plângătoare

De pe malurile unor ape curgătoare 

Îmi las ades semnele de întrebare,

Să poată inima-mi să zboare

Liberă, liberă, ca pasărea migratoare,

Oriunde vrea, în depărtare,

Să fie voioasă fără încetare,

Ca să nu știu ce-nseamnă întristare.

(Ca să nu știu ce-nseamnă întristare.)

Ca o neobosită călătoare,

Trec peste orice bariere și hotare,

Mă-ndrept mereu spre soare,

(Mă-ndrept mereu spre soare,)

Cu fața zâmbitoare.

Versuri © Crisastemis 

Din Volumul - Magia condeiului 

Toate drepturile rezervate 

Piesă creată cu Suno AI 

Voci generate de Suno AI 

Toate drepturile rezervate • Crisastemis