Când mă gândesc la tine

Copacul Vieții 

Prinde rădăcini în mine

Când mă gândesc la tine;

Când mă gândesc la tine.

Ramuri cu flori 

În sufletu-mi curat apar,

Și nu mai stau pe jar,

Nu, nu mai stau pe jar.

Lacrimi de chihlimbar 

Demult n-am mai vărsat, 

Căci te-am visat, da, te-am visat

Pe un cal alb înaripat;

Ai venit și m-ai luat

Din lumea-mi ternă imediat.

Cu sărutu-ți apăsat 

M-ai captivat, m-ai captivat,

Inima, mi-a tresăltat;

M-am bucurat, m-am bucurat

Când mi-ai spus răspicat 

Că mă iubești cu-adevărat,

Că îți dorești să fim împreună 

Pe timp nelimitat, pe timp nelimitat.

Mi-ai dat speranțe mii

Ce nu au dispărut 

Ca puful de la păpădii;

Mi-ai dat speranțe mii

Ce nu au dispărut 

Ca puful de la păpădii.

Abia aștept 

Să ne plimbăm din nou de mână 

Prin ale iubirii frumoase galaxii,

Să culegem praf de stele aurii

Pe care să îl presărăm

În ale noastre unice poezii!

Zilele și nopțile îmi sunt senine

Când mă gândesc la tine,

Când mă gândesc la tine!

Lăstarul fericirii se multiplică;

Ce bine dragul meu, ce bine!

Versuri © Crisastemis 

Din Volumul - Magia condeiului 

Toate drepturile rezervate