Nu voi uita... 💓

Când te-am întâlnit,
Zăpezile din mine s-au topit,
Am revenit la viață,
Nu voi uita acea dimineață!

În juru-mi clădisem un zid,
Sufletu-mi era ca un câmp arid,
Nu mai credeam nicicum
În dragoste, cum cred acum;

Până să te am, zână bună,
În inima-mi era ades furtună,
Mai tot timpul eram trist,
Mă chinuiam să rezist...

Zilele-mi erau pustii,
Nopțile reci, cenușii,
Îmi luasem gândul de la fericire,
Nu mai vorbesc de împlinire...

Destinul mi te-a scos în cale
Când tăcut făceam escale
Printre speranțe muribunde,
M-ai cucerit în câteva secunde;

Cu zâmbetu-ți șarmant,
Cu stilu-ți super elegant,
Cu trupu-ți mlădios,
Cu aeru-ți boem, frumos...

Cu ochii tăi pătrunzători,
Senini, blânzi, strălucitori,
Ce parcă m-au hipnotizat
Când privirile ni s-au încrucișat.

Autor © Crisastemis
Din Volumul - Magia condeiului