Iar plânge Cerul cu lacrimi amare,
În zori n-a răsărit bătrânul soare,
Ieri a fost Joia Mare,
Zi neagră în calendare.
E frig afară, în inima-mi e cald,
Într-o oază de liniște mă scald,
Am dat la o parte al ceții fald,
Orizontu-mi are culoare de smarald.
Suflă vântul dinspre miazănoapte,
Porțile Raiului sunt descuiate,
Cad din copaci fructe necoapte,
E larmă mare în cetate.
Unii oameni aleargă după himere,
Eu caut lucruri ce nu-s efemere,
Cuvintele Mântuitorului, giuvaere,
O să le trec în declarația-mi de-avere;
Oricum, le am în suflet și în minte,
N-am cum de ele să nu iau aminte
Căci le consider Sfinte,
M-ajută să merg fără griji înainte.
Iar plânge Cerul, Dumnezeu ne-arată
Că una singură-i Cărarea Dreaptă,
Credința fără fapte este moartă,
Viața fără iubire de semeni e deșartă.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Ghidată de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu