Doamne, Scutul și-Arma mea,
Dacă nu Te-aș avea,
Ca pe o frunză vântul m-ar purta
De colo-colo, din zori până noaptea,
N-aș mai tresălta de bucurie-adesea,
Prin întuneric aș umbla
Ca o bezmetică fără Lumina Ta,
Viața-mi ar fi urâtă, grea,
Un deșert pustiu ar deveni
Sufletu-mi curat, de nu Te-aș iubi;
Credința-n Tine mă ține vie,
E ca o făclie ce arde neîncetat,
Știi că nu se va stinge niciodat'!
Doamne, bogăția mea,
Tare săracă mi-ar fi inima
De nu ai locui non-stop în ea,
N-ar mai bătea normal ca acum,
Speranțele-mi s-ar preface în scrum,
N-aș mai ști pe ce drum să merg;
Tu mă ajuți între bine și rău să aleg,
Îmi limpezești mintea când e tulburată,
Fie-Ți Împărăția binecuvântată!
Eu, oaia răscumpărată
De Hristos în care fost-am botezată,
Cu lacrimi Te rog, Sfinte Tată:
Revarsă-Ți Harul Divin peste omenire,
Întoarce-o din calea spre pieire,
Fă degrabă pace-ntre popoare,
Pune Iubirea Pură pavăză între hotare,
Oprește războaiele, stârpește răutatea,
Ura, invidia, avaritatea, nedreptatea,
Fă să strălucească bunătatea,
Să învieze cinstea, dreptatea,
Odată cu Învierea Mielului sacrificat
Ce moartea în picioare a călcat;
Jertfă pentru păcatele noastre s-a dat,
Fie veșnic iubit și lăudat!
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Cu inima la Dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu