Mirajul fericirii

Plouă încet, dar bate tare vântul,
E însetat de apă pământul,
Gândul nu mi-e răvășit,
Sufletul mi-e liniștit;

Mirajul fericirii n-a pierit,
Speranțele nu s-au risipit în zare,
Cupidon apare în decor
Exact când vreau eu,
Îmi ridică mingea la fileu
Aunci când este cazul.

Vara a schimbat macazul,
I-a permis toamnei răcoroase
Să ne intre cu tupeu în case;
Trebuie să scoatem hainele groase
Și umbrelele de la naftalină
Până când bolta cerului va fi iar senină.

Cămara inimii mi-e plină
De sentimente frumoase
Chiar dacă uneori miroase
A frunze uscate arse,
Natura își cere tributul an de an,
Mai lasă golaș câte-un castan...

Mâine-am să-mi pun visele 

în geamantan
Și am să plec într-o călătorie,
Să uit de timpul șarlatan
Care-a trecut în grabă ieri
Pe lângă șirul de fiori
Pe care i-am simțit în zori
Când am văzut
Că vin din depărtare nori.

Vreau să ajung
Pe un tărâm unde e soare
Să stau pe toată perioada de hibernare,
Căci la munte e deja ninsoare!
Mă voi întoarce înapoi
Când primăvara va fi în toi;

Voi număra din doi în doi
Suavii ghiocei ce vor ieși de sub zăpadă,
Va fi iar mare sărbătoare în a mea ogradă
Când mierlele și cintezoii
Se vor lua la sfadă.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri