Piatră de temelie

De n-ai fi oceanul de fericire
În care-adesea mă scufund,
S-ar tulbura-ntr-o clipă al meu gând,
Inima mi-ar fi albastră
Ca o mare de dor fremătând,
Cuvintele-mi de pe buze
Ar dispărea în grabă rând pe rând.

De nu te-aș iubi atât de mult
N-aș mai scrie povești sau poezii,
N-aș mai picta flori roz și fluturi argintii
Pe pânze albe sau portocalii.

De nu mi-ai fi motiv de veselie
Sau piatră de temelie
Pe care să-mi clădesc viitorul,
Mi-aș pierde timpul în zadar
Într-un prezent urât, bizar.

De n-ai fi drumul liniar
Care mă duce spre al soarelui hotar,
Un car de ani aș suferi,
Aș plânge încontinuu,
Nimeni nu m-ar putea opri,
Ca o lumânare-aș arde, până m-aș topi.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri