Iubire asumată

Te iubesc și mi-e teamă
C-o să se transforme în dramă
Comedia inventată de noi doi demult;
Te iubesc când ascult 

Barry White pe repeat
Și plouă necontenit la margine de Infinit;
Te iubesc și mi-e frig când nu ești,
Și te strig, te strig tare,
Să m-auzi din depărtare, și să vii,
Să-mi săruți obrajii vineții
Căci sângele îmi îngheață în vene
Când nu se întrevede
Nicio lumină la Orizont.
Dulce ca cireașa de pe tort
Dragul meu ești,
Eu sunt ca un sloi de gheață
În câte-o amară dimineață
Când nu te văd în patul meu...
Te iubesc și mi-e greu fără sărutul tău,
Fără mângâierea cald-a ta;
Aș da o zi din viața mea
Să te mai pot vedea din nou
La picioarele mele
În nopțile cu stele verzi și aurii;
Te iubesc când știi să mă faci fericită,
Căci mă ajuți să nu cad în nicio ispită
Când sunt dorită de alți bărbați
Pe care-i consider prieteni sau frați,
Nimic mai mult...
Te iubesc ca pe-un dar sfânt,
Ca pe-un înger coborât pe pământ;
Te iubesc mult prea mult
Și îmi asum această iubire
Care-i mai presus de fire,
De cuvinte, de orice...
Fără tine n-au valoare valorile,
Bogățiile nu înseamnă nimic;
În sufletu-mi mare nu mic
Te păstrez ca pe-o comoară,
Ești flacăra vie din a mea inimioară,
Iubirea pentru tine nu va dispărea
Indiferent ce se va întâmpla.

*
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri