Parfum de viorele

Petale de roze uscate
Stau presate într-o carte,
Frunze moarte cad pe asfalt
Ca-ntr-un spectacol fascinant
Oferit de toamna ce-a venit
Odată cu frigul, la asfințit.

Privesc pe geamul deschis din odaie
Cum ramurile copacilor se înconvoaie
Când bate vântul,
Îmi fuge pământul de sub picioare
Când mă gândesc
Că unii oameni trec prin viață
Ca niște umbre călătoare.

În sufletul meu a crescut o floare
Pe care-o ud adesea
Cu lacrimi dulci, nu amare,
În inima-mi frumoasă mare
Strălucesc raze de soare
Ce răspândesc lumină și căldură
Până dincolo de hotare.

E liniște pe-a fericirii mare, nu-i furtună,
Vreme bună va mai fi, aievea și în poezii,
Norii negri în curand vor dispărea
De pe bolta gri de catifea,
Va ploua doar cu stele 

Peste versurile mele
Pe care-am presărat parfum de viorele.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri