Din zori până la amiază
Când zeci de versuri evadează
din mintea mea
Și caută o pagină albă
în care să rămână
După ce le spun cu voce caldă
"Ziua bună!"
Ce frumoasă-i mândra Lună
Când îmi zâmbește ștrengărește
În nopțile cu cer senin albastru
Pe care zboară calul cu aripi
fără căpăstru... !
Ce mult balastru a rămas
Din zidurile de tăceri
Doborâte de cuvintele duioase
Pe care ni le-am spus ieri!
Îndoiala a dispărut într-un minut
Din sufletele noastre;
Florile din glastre s-au uscat
Dar iubirea n-a plecat de la noi,
Căci amândoi știm
Cum să ne purtăm cu ea.
Ce mult mă bucur că sunt a ta,
C-ai fost și ești doar al meu!
Ce bun este Dumnezeu!
Mereu ne e alături în ceasul greu.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu