Parfum de toamnă

Această toamnă
Cu parfum de flori uscate,
Cu frunze colorate parcă pictate,
Cu pânze de păienjeni atârnate
De ramurile dezbrăcate
Ale copacilor bătrâni...

Această toamnă cu nori negri
Ca niște tăciuni,
Ne-a adus în suflete furtuni,
Lacrimi rotunde ca pietrele de jad
Din al nouălea cer adesea cad
În mările cu ape de smarald.

Acest anotimp nu prea cald
Ne-a furat intenționat din timpul limitat,
Drumul spre fericire e cam aglomerat
De când melancolia în brațe ne-a luat.

Această toamnă
Ca un ecou de cântec ciudat
Care se-aude din plan îndepărtat,
Nu e blândă așa cum m-am așteptat.

Păsările măiestre s-au speriat
Ieri seară când a tunat și-a fulgerat,
Azi toate au plecat în cârduri
Pe tărâmuri unde frigul nu ajunge.

Această toamnă cu gust amărui
Ne face să ne punem poftele în cui,
Pe cărărui de munte nu mai colindăm,
La braț cu iubirea arar ne plimbăm.

Putem totuși să visăm,
Să ne imaginăm că este primăvară,
Ca-n inimi să ne răsară în fiecare zi
Muguri de speranțe
Ca-n cele mai frumoase poezii.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii