Dulce balsam

Privirea ta,
Mare adâncă, mă scald în ea
Când focul iubirii arde tare
Și trupul nu mă doare
Căci te am, dulce balsam.

Inima ta, casă primitoare
În care mă adăpostesc
Pe viscol și pe ninsoare,
Razele de soare din sufletul tău
Îmi țin de cald mereu.

Brațele tale, non-stop deschise
M-așteaptă când mă trezesc din vise,
Ochii tăi, lumini aprinse,
Stele strălucitoare în nopțile amare.

Gura ta, căpșună coaptă,
Mă face să mă topesc dintr-o dată
Ca o înghețată de zmeură
Când vântul nu-mi șuieră pe la urechi.

Perechi de lacrimi de fericire am vărsat
Când viața mi te-a dat în dar
Ca pe o comoară, nu ca pe un trofeu
Iubirea sufletului meu!

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis
Din Volumul - Vise trădate