Vorbele mele de iubire

Iubite cu tâmple argintii,

Când toamna va veni

Ne vom îmbrăca în frunze arămii,

Ca puful de păpădii se va risipi durerea,

Tăcerea va deveni zgomot de clopot,

Inima-mi va bate tare, tare,

Când voi sta în brațele tale iubitoare.

Ploi de stele vor cădea 

În nopțile albastre de catifea,

Ochii-ți blânzi se vor scălda

În privirea mea senină,

Vom asculta muzică divină

Ca să ne fie somnul lin,

Ramurile de măslin nu se vor usca,

Porumbeii păcii nu vor dispărea

Din tabloul pictat de mâinile noastre.

Ne vom face oaste 

Din fiorii neastâmpărați de dor,

Vom sta mereu lângă zeul Amor,

Ferestre spre cer iar vom deschide,

Vom aprinde lumânări parfumate

Când se va apropia furtuna 

Dinspre miazănoapte. 

Iubite cu gene negre, dese,

Știu că vorbele mele de iubire

Sunt bine înțelese,

Am să pun două trese pe umerii tăi

Când voi scăpa din cușca mare 

Cu lei fioroși, 

Care-s din ce în de mai geloși pe tine;

Tu ții la mine mai mult decât țin eu,

Te rogi la Dumnezeu să fiu sănătoasă

Căci știi cât de frumoasă 

Este inima mea...

Abia aștept să-ți sărut gurița dulce 

Ca o acadea!

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Pe aripile iubirii