Azi iar...

Îmi așez versurile în ordine
Pe coala albă din fața mea
Cu gândul la îmbrățișarea ta...
Mi-ar plăcea să fim
Pe un țărm îndepărtat de mare
La apus de soare,
Să ne plimbăm de mână
Până când răsare luna
Să adormim sub cerul senin,
Să ne iubim
Într-un decor sublim.

Azi iar vărs lacrimi dulci
Când scot fotografia ta
Dintr-un sertar deschis
Din inima mea...
Abia aștept să vii
Când se vor coace strugurii!
Până atunci îți voi scrie
În fiecare zi câte o poezie
Și câte o scrisoare
Căci dorul de tine nu dispare
Din sufletu-mi mare.

Castele de nisip n-am mai clădit
De când destinele ni s-au unit,
Am construit o fortăreață
Pentru iubirea noastră,
Am aruncat dezamăgirea pe fereastră
De când ai apărut în drumul meu
Înger trimis de Dumnezeu!

Eu cu tine... tu cu mine,
Am călătorit prin vise clandestine
Tot mereu,
De-aceea eu nu te voi părăsi
Cât voi trăi pe-acest pământ,
Te voi iubi mai presus de fire,
Mai presus de orice cuvânt!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii