Nu te teme!

Mai târziu sau mai devreme
Ce e dat de la Dumnezeu se va întâmpla;
Când ninge nu te mai speria,
De sub plapuma zăpezii
Va răsări o zambilă sau o lalea;

Când cad picuri de ploi
Dintre dâre de noroi ies la lumină ghiocei,
Raza speranței nu trebuie să dispară
Din inima-ți care zbiară în prag de seară
Când ascuțita gheară a tristeții
Îi scrijelește pereții.

Nu te teme în pragul dimineții
Când nu vezi soarele pe cer,
Dumnezeu are grijă de copiii săi cuminți
Care nu-și vând sufletele pe doi arginți.

Nu te teme! Mai târziu sau mai devreme
Iubirea te va aduce în brațele mele,
Vom merge pe același drum
Până la sfârșit,
Vom pune în al vieții album poze cu noi
În momentele petrecute în doi;

Cu al fericirii condei voi scrie mereu
Povești nemuritoare
Despre tine, steaua mea strălucitoare,
Te voi lăsa să stai cât vrei
În inima-mi mare.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii