Adesea zbor pe-a gândului aripă
Și stau mai mult, nu doar o clipă
În lumea de basm a ta,
Îți mângâi pleoapa obosită
Când luna strălucește
Pe bolta albastră de catifea...
Îți sărut buzele dulci în tăcere
Când inima-ți flămândă iubire cere,
Dau la o parte literele de prisos
Din textu-mi scris
Pentru glasu-ți melodios,
Aduc prinos de mulțumire
Lui Eros care-mi dă de știre
Când ești supărat.
Adesea zbor spre cerul înalt
Ca să văd peisajul mirobolant
De pe tărâmul celălalt de vis
Despre care îngerii mi-au spus
În frageda-mi pruncie;
Iubirea arde ca o făclie
În sufletu-mi cuprins de dor,
Te înconjor ca pe-o cetate
Când inima mea bate tare,
Adun raze de soare și ți le pun în prag,
Din lacrimile-mi de bucurie fac șirag
Și le agăț la streașina timpului
Ca să-l țin pe loc,
Să crească și mai mare
Al iubirii noastre foc.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu