Sunt fericită că exiști

Cu mâna-mi dreaptă tremurândă

Îți șterg lacrima plăpândă 

De pe obrazu-ți fin, când cerul e senin,

Îți adun fiecare suspin

Și-l pun pe ramuri verzi de măslin

Să-ți fie somnul lin în fiecare noapte;

Când zările-s întunecate

Îți iau poverile cărate-n spate

Și le arunc la margini de hotare,

Să poți să vezi lumina din depărtare.

Când inima te doare 

Îți dau să bei Apă vie 

Din ale lui Dumnezeu izvoare

De unde beau și eu 

Când sufletul mă doare rău

De dorul tău...

Cu buzele-mi fierbinți 

Îți sărut buzele calde,

Privesc în ochii-ți mari

Cu străluciri de smaralde,

Fiorii dragostei încep să se scalde

În oceane de plăcere

Când simțim blânda adiere 

A zefirului de primăvară.

C-o sfoară groasă fermecată

Mi-e inima legată de inima-ți curată,

Vom împărți iubirea necondiționată

Pe-o perioadă nelimitată,

Pe-aceeași poartă vom intra în Rai

Când îngerii cu păr bălai vor vrea.

Dacă tu n-ai exista, 

Urâtă ar fi lumea de poveste a mea!

Niciun fluture n-ar mai zbura,

Nicio pasăre n-ar mai cânta

În zorii dimineții,

Aș aluneca pe panta tristeții,

Mi s-ar scurta firul vieții.

Sunt fericită că exiști,

Nu în scene de teatru cu artiști,

Ești cât se poate de adevărat,

Mi-ai dăruit tot ce-am visat,

N-am să te părăsesc niciodat'!

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Vise în culori