La Belvedere

Hai vino iubite să vezi răsăritul
Când din clepsidra timpului
Se scurge nisipul,
Pe țărmuri de poveste adie vântul,
Te-așteaptă vaporul și pescărușii,
Deschide lacătul ușii inimii tale
Să intre iubirea-mi imensă agale.

Hai rupe zale din lanțul greu
Pe care-atârnă dorul meu,
Fii tot mereu așa cum mi-ai fost,
Umbră odihnitoare, cald adăpost,
Nu are rost să te ascunzi,
Cu mine vreau să te scufunzi
Într-o mare de plăcere,
Vino iubite la Belvedere!

Ia o cameră cu fața spre soare,
Să stăm la taclale când nu e ninsoare,
Sufletu-mi mare tare mă doare,
Nu am răspuns la nicio întrebare,
Doar semne de mirare pot să mai pun
După cuvintele-mi duioase
Pline de parfum.

Hai vino iubite la capăt de drum,
Să vezi că fiorii-mi de iubire
Nu-s baloane de săpun,
Ia o pauză de prânz,
Încalecă pe-un mânz pur sânge,
Învinge-ți teama, mergi la galop,
Atinge-ți fiecare scop...

Eu nu mă joc cu dragostea,
Sunt optimistă, cum vrea mama mea,
Trebuie să-mi ascult inima
Care-mi șoptește că doar pe tine te vrea;
Vino iubite, nu mai întârzia!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri