Singuri

Singuri, la ceasul înserării,
Scufundați în oceanul adânc al plăcerii,
Bucurându-ne de căldura mângâierilor
Și de dulceața sărutărilor;

Pe un tărâm minunat de poveste,
Simțind ce este fericirea adevărată,
Deschidem unica poartă spre Infinit
Iubindu-ne ca doi nebuni
Până la răsărit de soare.

Trecând de orice bariere și hotare,
Lăsându-ne purtați de valurile iubirii
Ca de valurile uriașe de mare,
Topindu-ne unul în brațele celuilalt
Ca doi bulgări de sare,
Contopindu-ne cu Universul,
Schimbăm sensul acelor ceasornicelor;

Dintr-o dată, timpul stă pe loc,
Iubirea se transformă într-un joc nesfârșit,
Avem parte de tot ce ne-am dorit,
Cămările inimilor noastre sunt pline
Cu sentimente profunde, frumoase;

Singuri, cu storurile trase
La ferestrele sufletelor noastre,
Navigăm prin vise, pe ape albastre,
Închidem ușa dorului,
Nu dăm voie nimănui să ne deranjeze;

Stelelor aprinse de pe cer
Le place să vegheze
Plutirea noastră lină
Pe muzica divină a iubirii,
Nuferii de pe lacuri
Înfloresc în miez de noapte,
Ne rătăcim printre șoapte de amor;

Podul suspinelor se dărâmă,
Nicio fărâmă de teamă nu avem,
Colindăm prin lumi necunoscute
Când liniștile absolute se aștern
Peste ecourile zgomotelor din Infern.

Autor ✍ Crisastemis
DinVolumul - Puterea iubirii infinite