Chef de viață

Mi-a bătut Cupidon în geam
Cu degetele-i fine de pianist,
Mi-a spus că-i pare bine că rezist
Tentațiilor oarecare
Lipsite de piper și sare,
Care produc lacrimi amare.

Mi-a bătut Primăvara în ușă
Și i-am deschis într-o secundă,
Mi-a dat un buchet imens de flori,
Mi-a mulțumit pentru scrisori,
Pentru versurile în culori.

A plouat adeseori, din noapte până în zori,
A bătut vântul, a răscolit pământul,
Mi-a împrăștiat cuvântul în cele patru zări,
Dar n-am simțit fiori de frică;

Îngerii păzitori mă ridică
Atunci când cad pe gânduri,
Se limpezesc într-o clipă 

apele tulburi,
Liniștea îmi pătrunde-n
străfunduri de suflet,
Încet, încet, răsare soarele,
Apar speranțele la orizont;

Nu mai țin cont cum trece timpul,
Nu-mi pasă că se risipește nisipul
Din clepsidra-i veche,
Mi-am găsit sufletul pereche,
Cheful de viață nu mi-a pierit,
Nici părul nu mi-a albit,
Oricând e vreme de iubit!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite