Rătăcind prin vise

Printre rânduri, printre gânduri, 

Printre cârduri de păsări călătoare,

Înveșmântați în straie strălucitoare,

Învăluiți de căldura razelor de soare,

Aproape de un munte și de o mare,

Cu iubirea și cu fericirea în buzunare,

Colindăm prin galaxii

Ca să scriem povești sau poezii

La ore matinale sau târzii. 

Rătăcind printre cuvinte, prin vise,

Cu lumânări aprinse la căpătâi 

Ca să avem lumină 

Până la sfârșitul drumului,

Ne plimbăm hai-hui prin Univers

Încercând să dăm sens

Fiecărui sentiment intens 

Izvorât din inimile noastre.

În iernile triste, geroase, 

Aprindem focuri în vetre,

N-avem nevoie de bilete

Ca să privim spectacolul nocturn

Al stelelor de gheață care coboară 

Din vechiul turn de cristal

Pictat pe cerul de opal.

În liniștea clară, la început de primăvară,

Punem cerneală nouă în călimară,

În prag de vară, cântece de vioară răsună 

Când apare zâna bună în decor,

Fiorii de dragoste și dor

Ies din fiecare colțișor de suflet,

Literele din alfabet parcă nu ne ajung

Să împletim un șnur lung 

Care să ne țină legați 

De iubirea din care am fost creați. 

Privind umerii tăi lați și obrajii-ți delicați,

Îmi dau seama că nu putem fi separați,

Ne-am născut unul pentru celălalt,

Iubitul meu frumos, înalt ca bradul!

Timpul care trece, 

Toamnele pline de noroi

Nu contează pentru noi,

Dragostea este umbrela 

Care ne apără de ploi,

Atât cât vom fi doi, 

Mii de poeme noi se vor naște 

Din inimile noastre caste. 

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Puterea iubirii infinite