Fără limite, fără hotare

Ai intrat ca un hoț
În cămăruța inimii mele frumoasă

Când iubirea și fericirea
Erau puse pe-o tavă de aur pe masă;

Te-ai servit din ele, dar n-ai fugit,
Ai rămas lângă mine, cum mi-am dorit,
Te-ai cuibărit ca un copil la pieptul meu
Și Doamna Singurătate a plecat în turneu;

De-atunci, te-am venerat ca pe un zeu
Căci nu mi-ai spus vorbe goale,
Nici nu mi-ai dat să beau pelin din pocale,
Mi-ai îndulcit clipele amare,
M-ai mângâiat pe tâmplele-mi cărunte
Nu doar în zilele de sărbătoare;

Mi-ai învățat sufletul să zboare,
Iubirea-ți toată mi-ai pus-o la picioare
Și n-am călcat nicicând pe ea
Ca pe o frunză uscată pe cărare.

Pe strada noastră mereu e soare,
Nu mai știm ce-nseamnă
ploaie sau ninsoare,
Iubirea noastră n-are limite, nici hotare,
Sunt pline cu sentimente intense
Ale inimilor noastre hambare.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite