Lună Plină

Lună Plină, îmbracă-mă-n Lumină,
Pune câteva raze strălucitoare
Pe-a vieții mele cărare,
Ține-mă în umbra ta odihnitoare
Când te oglindești în mare!

Lună Plină, fă-mi fiecare noapte senină,
Pune-mi în inimă 

Câteva grame de fericire,
Fă ca din iubire, să-mi crească aripi noi,
Să uit de lacrimile care mi-au curs șuvoi
În toamnele cu ploi albastre
Când pe cer n-au strălucit astre.

Lună Plină, fă apa-mi de izvor cristalină,
Să beau să mă satur din ea,
Când tu, ca o Regină
Apari pe bolta neagră de catifea,
Lasă îngerii buni să stea
La căpătâiul meu pe vreme rea;

Adu-mi puțină pulbere de stea
Din călătoria ta în jurul Pământului,
S-o împrăștii prin mijlocul văzduhului
Când nu se-aude cântul cucului;
Rămâi pe cerul nopții
Până la sfârșitul anotimpului
Pe care îl ador... Primăvara,
Prințesa florilor și a îndrăgostiților.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite