Amândoi...

Pe-același drum de ani de zile,
Nefolosindu-ne de pile sau de ștampile,
Aprinzând zeci de fitile,
Având pe suflete fluturi ca tatuaje,
Participând la vernisaje,
Pictând tablouri minunate
Cu femei nedezbrăcate,
Cu păsări, oceane, mări, poduri de flori,
Îmbrăcând iubirea în calde culori,
Reușim să alungăm din inimi nori.

Pe-aceeași cărare ce duce spre miazăzi,
Umplem cu fericire clipele pustii,
Prin râuri de lacrimi argintii nu mai înotăm
De când zburăm deasupra cuiburilor
de napârci...
Tu urci cu Liftul Succesului până la stele,
Eu stau pe piscuri înalte în poeziile mele
În verile calde, nu în iernile grele.

Ca două sfere de lumină strălucim
Când ne întâlnim cu soarele,
Aparatele de zbor nu se mai defectează,
Nu mai plouă-n zori, nici la amiază,
Furtuna de nisip se îndepărtează,
Coduri vechi se descifrează,
Întregul Univers vibrează.

Iubirea guvernează toate planetele,
Frâiele timpului, încet se rup,
Și eu mă rup de realitate,
Nu mai car poveri în spate de ieri;
Trăiesc pentru azi și pentru mâine,
Iubirea e bucata de pâine
Din care mă hrănesc, și îți opresc și ție
Ca să trăim în armonie o veșnicie.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite