Și ce dacă?

Și ce dacă amurgul s-a lăsat
Peste bătrânul nostru sat?
Mi-e sufletul de dor înflăcărat,
Nu am împrăștiat cuvinte în zadar
În anumite zile din calendar,
Am trecut de orice barieră și hotar
Doar ca să ne dăm în al iubirii balansoar.

Și ce dacă trece timpul hoinar?
Nu-mi pasă de vremea rea,
De frig sau de ceață, 
Inima mea bate cu putere
Când mă gândesc la sărutu-ți dulce 
Ca fagurul cu miere.

Și ce dacă nu mai cântă mierlele,
Nici privighetorile?
Berzele și-au părăsit cuiburile
Dar eu mă adăpostesc la pieptul tău
Atunci când vântul suflă rău 
Și plouă fără încetare,
În inima ta mare e loc destul,
Nu ești răutăcios, nici fudul,
Mereu mă primești cu brațele deschise 

Când îți apar aievea, nu în vise.

Și ce dacă uneori cad palide ninsori
Din nori negri sau albaștri?
Sute de aștri eu pot picta 
Pe tavanul alb din camera ta,
Nopțile-ți vor fi senine lângă mine,
Ai să uiți de lacrimile cristaline
Pe care le-ai vărsat
Când ai stat printre străini.

Și ce dacă latră câinii pe la stâni?
Nu mă tem de ei, nici de oamenii haini
Căci se pot îmbuna 
Dacă le dau bucata mea de pâine;
N-am să las pe mâine ce pot face azi,
Am să te învăț să te scalzi
În oceane de fericire,
Dăruind necontenit iubire,
Ai să primești la rândul tău iubire.


Autor ✍ Crisastemis 
Din Volumul - Poeme de amor