S-au scuturat salcâmii

S-au scuturat salcâmii de zăpadă,
Soarele mi-aruncă-n fiecare zi
Câte-o ocheadă,
Covoare de omăt nu mai sunt
Pe nicio stradă,
E liniște-n a timpului ogradă;
Dulce ca vata pe băț îmi pare viața
Când mă trezesc dimineața
Și văd cerul fără nori,
Doar triluri de privighetori am în minte;
Cuvinte grele n-am să spun nimănui,
Nici n-am să-mi pun pofta de iubire-n cui,
Am să mă plimb hai-hui pe poteci de vise
Chiar dacă tâmplele mi-s ninse;
Luminile-s aprinse în odăița-mi caldă,
Inima-mi frumoasă se scaldă
Într-o mare de fericire,
Pot să dăruiesc necontenit iubire.
Ador oamenii cu suflete curate,
Nu-mi plac curcile plouate
Nici figuranții care se cred împărați... !
Salcâmii dezbrăcați
Curând vor fi îmbrăcați cu haine noi,
Ramurile lor vor fi pline de flori,
Zeci de egrete și de cocori iar vor zbura
Pe bolta albastră de catifea...
Miroase a parfum de primăvară,
Tristețea trage să moară,
Durerea a dispărut în necunoscut.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii