Pe o aripă de gând

Pe o aripă de gând,
M-am trezit așteptând 
Ultimul tren albastru;
Un cal alb fără căpăstru 
Se apropia din depărtare,
Prin ceața care se împrăștia,
Am văzut un înger care mergea pe ape, 
Am simțit ca Dumnezeu e-aproape,
Mi-am făcut cruce și m-am rugat 
Să pună mâna pe obrazu-mi înlăcrimat,
Să-mi mângâie sufletul curat.

Noaptea s-a prefăcut în ziuă, 
O linie continuă a apărut în fața mea,
Era Drumul Vieții pe care trebuia 
Să îl parcurg cu mintea;
Puterea de concentrare m-a ajutat 
Să merg pe traseul indicat
Până când am ajuns 
La capătul celălalt al lumii;

Nori argintii de mătase 
Acopereau ferestrele unor case 
Ca în povești,
Mă minunam de frumusețea 
corpurilor cerești,
De vocile nepământești 
Care se auzeau de undeva,
Privirea-mi nu putea să distingă 
Ce se întâmplă dincolo de timp,
Distanța era enormă până la soare,
Dar simțeam că mă topesc pe picioare, 
Radiațiile solare puteau să mă omoare;
Bine că m-am lovit de un zid 
Clădit din semne de întrebare!

M-am trezit ca dintr-un vis
Desculță, pe un țărm de mare
Înconjurată de câțiva pescăruși.
Mi-am pus suspinul pe un arcuș de vioară 
Și-au început să răsară fire de busuioc
În grădina inimii mele, din loc în loc;
Poate de mâine, voi avea mai mult noroc,
I-am promis Lui Dumnezeu 
Că n-am să mă mai joc cu viața mea,
El mi-a dat-o, tot El poate să mi-o ia!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite