Oare de ce... ?

Ce pot să fac atunci când tu
Îmi dai întâlnire pe cărări de vise?
Încerc să ocolesc rutele interzise,
Nu pot spune "Nu" iubirii imense
Cu care mă-nconjori,
N-am cum să renunț
La obrăjorii-ți roșii ca doi bujori,
Nici la blânzii-ți ochișori
Care mă bagă în boală;

Parcă fierb într-un cazan cu smoală
Până te văd... E prăpăd în mintea mea
De nu simt gurița ta
Pe buzele-mi fierbinți în prag de seară,
Începe să mă doară inima
Dacă nu-ți văd fața luminată
Când stelele apar pe bolta înseninată.

Ce pot să spun când dorul nebun
O ia la goană prin sufletu-mi bun
Și nu mai știu nici cât este ceasul?
Îmi piere glasul și pofta de viață
Dacă nu stăm față în față
Dis de dimineață la cafea...
Valul iubirii mă ia, mă duce
Lângă o cruce, la o răscruce de gânduri,
Mă scufund în ape tulburi,
Îmi țin respirația până simt că totul e ok.

Oare de ce clipele frumoase zboară
Cu viteza luminii?
Spinii trandafirilor sunt ascuțiți,
Noi suntem biciuiți de vremea rea,
Covoare de nea s-au așezat pe potecuța
Care duce spre Răsărit...
Ninge liniștit, timpul nu a adormit,
Arde mocnit focul din vatră,
Ne îmbrățișăm ca altădată,
Nu sunt vinovată, nu ești vinovat
Că ne iubim mai presus de cuvinte,
Mai presus de orice... Oare de ce... ?


Autor✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor