O nouă poveste frumoasă

În lumea-ți minunată
Nu vreau să fac un mic popas,
Vreau să rămân de-a pururi,
Să nu mai mă asemăn
Cu-n animal de pripas;

Fă-mi un locaș la pieptu-ți cald,
Să privim împreună cerul de smarald,
Să ne-ncălzească blândul soare
Când trece de-ale norilor hotare.

Fii umbrela mea de ploaie
Când cad ploi șiroaie
Pe pământul binecuvântat de Dumnezeu,
Tu și eu, trebuie să fim împreună mereu.

Primește-mă sub acoperișul tău
Când ninge fără încetare
Și ca o floare tremur de frig,
Vino degrabă când te strig,
Fără tine nu pot arde ca o flacără,
Încet, încet, mă sting.

Găzduiește-mă în inima ta,
Căci iarna-i grea și primăvara e departe,
Fii felinarul meu pe timp de noapte,
Luminează-mi drumul spre libertate.

Strânge-mă încetișor de mână
Când răsare mândra Lună,
Pune-mi lacăte la ușa dorului
Când plutesc pe aripile vântului
Printre amintiri;

Îmbracă-mă în străluciri de stele
În nopțile grele de tăceri,
Am nevoie de-ale tale mângâieri
Să pot să uit clipele triste de ieri.

Spune-mi cuvinte de iubire,
Sărută-mă în neștire,
Rămâi linia dreaptă de plutire
Pe care trebuie să stau
Ca să nu o iau pe căi greșite;

Dă-mi infinite șanse pentru viitor,
Nu mă lăsa să cobor de pe Scara Fericirii,
Șterge-mi lacrimile de pe obraz,
Nu lăsa pe mâine ce poți face azi;
Vreau să fim camarazi de viață,
Să ne privim în față în fiecare zi,
Să ne bucurăm că suntem vii...

Hai să scriem o nouă poveste frumoasă
Despre iubirea noastră,
Să rămânem în Eternitate
Ca doi îndrăgostiți uniți de Divinitate!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor