Mi-ar trebui...

Mi-ar trebui un secol să pot să te uit,
Te port în inimă și-n gând neîncetat,
Sufletul mi-e tulburat de când ai plecat
Ca un soldat cu ranița în spate
Pe cărări străine, întortocheate;

O jumătate de ceas a rămas până la ziuă,
Nu pot să dorm, bat apa în piuă,
Pisicile miaună pe acoperiș,
Speranțele-au plecat la săniuș;

Din norii albi de pluș cad fulgi de nea,
Poștașul n-a mai trecut pe strada mea
De o lună și ceva,
Mă doare inima când văd poteca
Pe care veneai spre casă...

Mi-ar trebui o coasă,
Să tai tristețea în bucăți
Când sunt singură între patru pereți
Și Eros îmi trimite zeci de săgeți;

Știu că nu regreți că ne-am iubit,
La pieptul meu adesea
Ca un copil te-ai cuibărit,
Povestea noastră trebuie să aibă
Finalul cel mai fericit.

Te-aștept la răsărit de soare
Când nu e viscol nici ninsoare,
Pe drumul neînzăpezit
Care duce spre Infinit!
Te-am iubit și te iubesc,
Ești Darul meu Ceresc
De la Dumnezeu,
Datorită ție trăiesc eu!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme de amor